(...) Dar tata?
Unde e tata in toata povestea mea? El nu era un povestitor, ci un bun ascultator. Cand era treaz. Cand era baut vorbea numai el. Daca ar fi fost numai asta... Cum mama ura bautura, se intelege de ce, era intotdeauna treaza. Si de dormit dormea iepureste. Asa ca mama era o povestitoare nemaipomenita. Introvertit cum era pe trezie, tata a refuzat cu consecventa ani in sir (zeci?) sa intre in partid. Eu sunt baiat de meserias adevarat, tata era cizmar cu scoala, avea atelier, avea banc, facea pantofi, papuci de dama cu perinuta, nu era ca milogul de Ceausescu, futu-i neamul mamii lui de balbait etc. Asadar, a refuzat cateva sute in plus la salariu. Si altele. In schimb, a facut arterita din cauza turelor de 12 cu 24 prin viscole, zloata si ploaie, la manevrat vagoane in „Electroputere”. Poate ca ar fi evitat si sa fie strivit de cateva ori, din cauza unor colegi neatenti si miserupisti. Poate ca ar fi murit de inima, in somn, cu o pensie frumusica – asa, ca Brucan, si nu in chinuri, fara un picior. Noi, copiii si mama, am fi suferit mai putin, el n-ar mai fi ascultat Europa Libera, Vocea Americii si BBC, iar mie nu mi-ar fi intrat gargauni in cap.
Nu vreau comunisti in familia mea! Spunea el. Si eu pe urma lui.
O sa-i spun eu povestea cea adevarata, altadata, povestea culeasa din tacerile si chiar din nebuniile lui. (...)
Acesta era tatal din sangele caruia am deschis ochii, atunci cand imprejurarile politice, sociale, economice si, mai ales, ideologice nu o permiteau, desi o cereau cu insistenta, sub amenintarea unui decret criminal. Dictatorul avea de ctitorit o „Republica mareata vatra”, avea de reeducat un popor care se cam subtiase prin puscarii si prin vagauni si prin morminte necunoscute. Avea nevoie de sange proaspat. As numi asta istorie, dar Dumnezeu stie ce este istoria!
Se spune mereu ca baietii au nevoie de un tata sub aripa caruia sa creasca si sa se formeze – cum altfel? – barbateste. Ma bucur ca am descoperit – chiar daca destul de tarziu – cat de importanta este prezenta, apropierea, dragostea (rugoasa, grijulie, geloasa, ambitioasa & cocoseasca, sfioasa, severa & pretentioasa s.a.m.d.) unui tata pentru o fata. In ciuda aparentelor, relatia dintre tati si fiica lor este mult mai anevoioasa decat cea dintre tata si fiu, caci mai plina de tandreturi dulci-amarui, pretentii numa’ una si-una, interdictii, rautati & bunevoiri... Am gasit si un soi de raspuns: fiul confirma sau infirma o identitate mai mult sau mai stirb asumata, implinirea fiicei este varful de neatins al Olimpului. Prin ea barbatul poate gusta ceea ce-i scapa mereu. Totul este sa incerci sa-ti desavarsesti arta contemplatiei.
antidot
(pornind de la un schimb de mesaje emailistice)
„...imi pare rau, am vrut sa va informez nu sa va otravesc!
Flori-care-n-a-gasit-antidot”
„Re: Antidot - la ce? La anti… tot? P.G.”
aoleu PeJe e pus pe shotii amarui si azi nu e
decit o duminica si-atit o duminica o
duminica fara noi fara tine fara mine si-
atitea ploi au inundat centrul nordic si
s-au revarsat peste sud dar ’om vedea
’om supravietui noi cindva poate
in ochiul salmastru ferit sub
microprolactinom.
antidot la antipol egal
antidor.
colturile stelei atirna triste
timid este cerul si floarea de piersic adaste
in cuvintele care vor veni...
azi nu-i decit o duminica din cite-
au mai ramas
nici mai multe nici mai putine
daca nu ma crezi priveste pe geam...
antidor egal
antitot nu antidot
(as asculta muzici m-as lasa spurcata de cucul diminetii laptoase
mi-as masura timpul inimii
m-as intoarce sub rugul de rasura sa-mi amintesc de copilul balai
mi-as cantari tensiunea chiar in centrul retinei cat
sa ma las prada povestilor de pe minimax
si-as face un strop de dreptate-n lume.
as cutreiera desculta pamintul
sperand sa intalnesc oameni ferice
as cersi bani pentru cauze
care sa-mi salveze sufletul.
o, cate-as face...
dar cite vieti am cite vieti am?)
antitot egal antidot
nu antidor n-
auzi cum
pe timpanul duminicii mele
ecoul se picura? |
