Va rog sa ma iertati pentru ca in textul ce urmeaza voi pacatui: voi fi partinitoare cu buna stiinta, pentru ca subiectul mi-a ajuns ceva asa de personal, incat m-as putea certa cu cel mai bun prieten pe tema asta: Rosia Montana. Un subiect “suflat cu aur” pentru presa, Rosia Montana a devenit cunoscuta in timp datorita conflictului dintre localnici si ONG-uri – pe de o parte - si compania miniera Rosia Montana Gold Corporation, sucursala canadienilor Gabriel Resources – pe de cealalta. Compania canadiana - daca Parlamentul va face in continuare ce stie mai bine, adica nimic - ar putea distruge mostenirea culturala de sute de ani pe care Rosia Montana o adaposteste: 10 biserici, case-monument istoric, 12 cimitire. Dar nu s-ar opri aici: ar decoperta 5 munti, plantand in locul florei si faunei iazuri de decantare a cianurii. Un schimb “echitabil”, daca stam sa ne gandim ca distrugerea iremediabila a naturii si culturii Rosiei Montane se face pentru a obtine aurul din Muntii Apuseni, care nu poate fi extras decat prin folosirea cianurilor. Iar nedumerirea creste si mai mult cand afli ca statul va avea un profit de doar 2 % din castigul ipotetic al proiectului.
Vocile care se impotrivesc acestei actiuni sunt destul de putine, dar bine infipte. Ele, cu ajutorul asociatiei “Alburnus Maior”, au realizat si festivalul FanFest, aflat in acest an la a patra editie. S-au spus multe despre evenimentul din 24-26 august: ca este o metoda de manipulare, ca nu are niciun efect sau ca este folosit pentru a imbogati “pe altii”. Eu stiu ca anul trecut au fost “manipulati” si “jecmaniti” peste 10.000 de oameni. Ca anul acesta au venit tot cam atatia, din toate colturile tarii, pentru ca le place aceasta “manipulare” si pentru ca vorbesc aceeasi limba cu cei care ii “fura pe fata”. Pentru ca multi dintre cei care au fost acolo au simtit ca in Romania, in materie de ecologie la nivel politic, decizional, se vorbeste un limbaj al surdo-mutilor. Și ca ei pot fi niste maini in plus care articuleaza mai mult, mai vehement, mai clar si raspicat ca unele lucruri pur si simplu nu se pot cumpara.
Acest lucru a fost inteles in primul rand de catre trupele care au acceptat sa cante pro bono si in acest an. Pentru ca, intr-adevar, constiinta si inteligenta nu rasar peste noapte si nici nu pot creste pe un teren steril: desi situatia de la Rosia Montana este promovata de circa 3-4 ani, in fiecare an sunt cam aceleasi trupe care accepta sa calatoreasca ore intregi, pentru a ajunge pe un platou de munte si a transmite un mesaj miilor de oameni care au venit sa-i vada. Toate astea, pentru salvarea unui loc. Toate astea, fara bani. Și toate astea, in fiecare an, de la aproximativ aceiasi artisti: Implant pentru Refuz, Altar, Travka, Blazzaj, Sensor, Luna Amara, un amalgam de trupe rock, jazz, funk, electro – dovada ca voci diferite pot vorbi limba comuna a bunului simt si a ratiunii.
Ce “platou” a servit FanFest 2007?
Mesajul diversitatii s-a raspandit in toate activitatile din acest an: de la concerte desfasurate pe scena mare (rock, funk sau jazz) sau la corturile Electro si Goa, pana la vizionari de film, teatru, prezentari ale ONG-urilor de mediu, fan-jumping, treasure hunt sau concurs de fotografie. Daca toate astea deveneau obositoare la un moment dat, te puteai refugia la cortul “Lounge”, la un ceai sau o limonada, iar pentru senzatii tari, cortul cu preparate ecologice, de la branzeturi la palinca, te punea imediat pe picioare. Sau pe multe carari, dar cum mai “low” decat Gabriel Resources nu aveai unde sa te duci, totul era in regula. Ba “brandy-ul de prune”, mai tare decat cel mai fin whisky, a fost chiar indicat pentru buna dispozitie, avand in vedere ca vineri seara concertele au inceput cu o intarziere de doua ore, datorita problemelor cu generatorul. Dar asteptarea a meritat: KUMM, Slang sau Butterflies in my stomach si-au facut auzite mesajele de rezistenta. Vineri a fost seara de relaxare (Vakulovski, cu a lui lansare de “Bong”, stie de ce), pentru ca sambata sa ne incordam muschii pe versurile revoltate ale celor de la Altar si Implant pentru Refuz, Travka si BIO, concertele fiind finalul natural al unei zile pline: frematarea aprobatoare din timpul vizionarii “Noului Eldorado” si “Baraka” (daca puneti mana pe ele, nu le mai dati drumul), o portie buna de adrenalina la saritul in fan, vizite la standurile ONG-urilor si voluntariatul care, contrar aparentelor, n-a omorat pe nimeni.
Sugestii si reclamatii
La editia din acest an s-a instituit, pentru prima oara, o taxa de campare. Un lucru bun, de altfel, daca ar fi si oferit ceva in schimbul sumei obligatorii de 15 RON. Primaria Rosia Montana, pentru ca asa a invatat din lectiile cana(po)da de marketing, s-a gandit sa “incurajeze” turismul local, singura alternativa de dezvoltare a zonei. (Asta, daca nu luam in calcul ca si mineritul distructiv cu cianuri poate aduce localnicilor o dezvoltare masiva: de manute in plus, tumori si alte astfel de “bunatati de la bunicul” Alan Hill, presedintele Gabriel Resources).
Bun, deci platesti acesti bani cam degeaba, in sensul ca primaria nu s-a ocupat nici macar ca indicatoarele - care aratau traseul dinspre Rosia spre platou - sa ramana la locul lor, fara a mai fi smulse sau strambate de catre “binevoitori”. Avand in vedere ca FanFest se mentine din donatii si sponsorizari si ca banii pentru campare au mers direct la primarie, sustinerea locala este mai mult decat evidenta… sau nu. Evident este insa ca va fi nevoie, pentru o mai buna organizare, ca participantii sa plateasca bilet pentru concerte. S-ar rezolva, spre exemplu, problema epuizarii voluntarilor care au trebuit sa stranga gunoaiele de pe jos (paradoxal, pentru un spectator de festival de ecologie, nu?) in fiecare zi, prin angajarea mai multor oameni. Mai multi bani ar rezolva problemele tehnice: sonorizarea a avut probleme in acest an, iar scena a avut niste dimensiuni timide. Am simtit si lipsa mai multor cosuri de gunoi, cat despre prezenta dusurilor, nu prea mi-a mirosit a bine…
O schimbare in bine a fost prezenta fortelor de ordine, iar alta schimbare a fost prezenta oamenilor politici: ne-au asigurat de, nu-i asa, toata sustinerea lor Bogdan Olteanu si Daciana Sarbu (care nu e la prima implicare in proiecte de ecologie, iar poate ca din cauza asta si a faptului ca e membru in Parlament, va avea un cuvant de spus vizavi de legea interzicerii folosirii cianurilor in minerit, refuzata intre timp de Camera Deputatilor).
In concluzie, FanFest a fost pe metereze, cu bune si cu rele, si in acest an. Ii doresc la cat mai putine editii, desi asta se bazeaza momentan pe o utopie: implicarea clasei politice. Imi doresc ca acest festival sa devina, cat mai repede, doar un eveniment muzical si de educatie ecologica. Pana atunci, insa, vom continua, atat cat va fi nevoie, sa “Spunem Verde” ca Rosia Montana nu este de vanzare. |
