Eva NEGRU

umbra tatalui

 

tatal meu mi-a marcat existenta ca o umbra…
intai mi-a facut cadou un cromozom cu personalitate...
apoi...
imi amintesc ca stateam intr-o camera rosie
totul era carne si sange....
pereti de carne si mobila de carne...
din cand in cand cantitati uriase de sange siroiau invadandu-ma...
tatal meu roia in jurul carnei,
il auzeam uneori intreband: “Cine esti?
Ce esti?
O sa ma conduci prin lume cand o sa fiu batran si orb?
O sa imi canti povestea oricui ar sta s-o asculte?
o sa ma uiti si tu, ca toti ceilalti ucigandu-ma?”
tatal meu a plecat de la maternitate
nu regasea in mine 250 de grame de carne si 5 livre de sange...
(visul oricarui barbat)
Tatal meu a fost o umbra tacuta
cu care la inceput m-am jucat…
(tacuta in timpul zilei dar un sac nesfarsit de povesti seara)
de care ma speriam mai tarziu…
cu care am invatat (de frica) alfabetul...
de la el am invatat responsabilitatea
(“Tu ti-o faci... tu ti-o tragi”)...
de la el am invatat tacerea...
Tatal meu mi-a marcat existenta ca o umbra....
tatal meu e tatal copilului meu...
e tatal copilului copilului meu....

 

......
daca ti-ai fi impus o ora de abstinenta tata
o ora de abstinenta totala...
cu tine si tacerea ta sfredelitoare
cu tacerea ta plina de intelesuri
dar totusi tacere...
o ora de abstinenta totala...
numai sa te gandesti
sa nu ma arunci in lume
o ora de abstinenta impunsa
cu dedicatie...
mie.

 

...........
daca tot m-ai aruncat in lume tata
ma intreb
de ce dracului nu ai nimerit un perete...
un cearseaf sau o buda
de ce dracului trebuie sa mearga lucrurile mereu la tinta
nu mai vreau sa cred in predestinare tata!
ma doare’n cur de ce mi-ar fi pus in frunte
urasc camera de carne si sange in care m-ai aruncat tata!
puteai si tu sa gasesti una normala
din alta materie

 

..........
ma visez mereu intr-un spatiu cavrenos
o caverna rosie din carne...
tot e viu aici...
pulseaza
vad sangele curgand prin vene uriase
am multa mobila
de o forma ciudata
vie
caut in vis drumul spre afara.
lumina se filtreaza rosie
incerc sa-mi tin respiratia
imi doresc sa nu mai simt aerul asta puturos de carne
dar caverna respira pentru mine
imi baga cu forta oxigen si ma elibereaza cu forta de CO2
ma intreb ce sadic
mi-a gandit pedeapsa asta
scoate-ma de aici tata!

Redactia: Mihail Vakulovski, Alexandru Vakulovski, Carmina Trambitas,
© grafica: Dan Perjovschi; Webdesign & Webmaster: Viorel Ciama
E-mail: revista.tiuk@gmail.com Site gazduit de http://reea.net