Sorin Tudor Dinco Home Entertainment

in asociere cu prietenii

PORN

- bucata in proza -
(aia mare)

dupa un scenariu insuficient premeditat

cu subtitrari, dublari, cascadorii si mai multe niveluri de lectura

fara lift intre ele...

...toamna unui an blestemat, spre noapte, intr-un sat dintre paduri. se aude latrat de ciini, un motor de camion strapunge linistea primitiva a lumii de acolo, insa tu vezi intii un cer de sticla, plin de stele gramada, unele peste altele ingramadite de parca in cer s-ar da ceva pentru ele, da, ca niste pesti flaminzi imbulzindu-se la momeala, imaginea unui acvariu rasturnat. apoi, motorul ala intra in padure, imaginea se rastoarna si, sub cerul absent de deasupra, vezi o curte taraneasca luminata de un bec atirnat de o grinda. curtea e in semiintuneric si se aud in ea niste voci, doua siluete iesind pe o poarta care scirtiie. liniste si, brusc, un zgomot de ceva metalic lovindu-se de piatra. vezi o dira de lichid in pragul usii casei, o urma din care iese abur, imediat acoperita, in lumina scursa din casa, de un ciine negru flamind, care se repede la o pisica jumulita, flaminda si aia. hapaie amindoua lighioanele si se sperie cind, din casa, in pragul usii, apare o aratare strimba. te apropii sa vezi mai detaliat un barbat beat, balaganindu-se in pragul ala de casa, in timp ce scapara un chibrit sa isi aprinda o tigara. in spatele lui se vede o masa plina cu obiectele obisnuite de bucatarie. ala pufaie din tigara, se aseaza pe prag, ciinele si pisica isi reiau cautarile in aburul care iese din pamint, ling bucata de pamint pe care se pravalise zeama respectiva. omul beat fumeaza.

Ala spune catre ciine si scuipa printre dinti: Mars, ma!...
Pare cuprins de remuscare: Na, ma, cutu-cutu...

Tu lasi scena asta sa se desfasoare cum vrea si treci peste ala de pe prag, intri in casa si vezi acum dintr-un unghi interior, opus intrarii, toate: vezi o camaruta care da in dreapta spre alte incaperi, vezi o soba de pamint, in stinga, pe care sint puse o oala goala, probabil din care omul beat a aruncat mincarea in fata casei, vezi un ceaun in care se facuse mamaliga, plin cu apa, vezi in dreapta un lavoar batrinesc, o galeata cu apa si trei-patru perechi de incaltari ale unor copii. vezi in fata ta, ai in fata ta o masa, pe care sint mai multe tacimuri goale, neatinse de mincare, piinea e netaiata, cu un cutit linga ea, care astepta, lingurile si furculitele puse laolalta, neimpartite, un castron metalic si o lingura mare, cel mai probabil ale celui care fumeaza pe prag si vorbeste cu lighioanele de afara, pentru ca obiectele alea stau intr-un asa zis cap al mesei. si mai vezi cum deodata mita de afara sare pe masa si miroase piinea. iti vine sa o gonesti de acolo, dar nu ai cum, nici baiatul de linga tine, de pe un „pat de campanie” care margineste latura aceea a mesei. baiatul sade tacut, cu capul in piept, cu miinile prinse intre picioare, presat ca de o greutate pusa in circa. nu face nici o miscare, parca nici nu ar respira. tresare, mita fuge jos de pe masa, trece printre picioarele aluia care s-a ridicat de pe prag si are un aer amenintator cu care se intoarce in casa. este un om fara fata, se retine doar barba deasa, uitatura tulbure si niste haine patate de un lichid violet, posibil sa fie vinul varsat cind l-a scos cu furtunul din butoi si nu a nimerit sticla din prima. vine, se aseaza in capul presupus de masa, ia o sticla de la baza scaunului, o da peste cap, gilgiie de mai multe ori si, rasuflind ca dupa o indelunga emotie, spune rastit si cu scirba catre tinarul de vreo saispe ani din stinga ta, singura fiinta din acea incapere:

Ala: Da, boule, un pahar! Asa il respecti tu pa tactu?

trinteste sticla de masa, vinul sare pe gitul ei si se impastie ca o lepra pe farfuriile goale si pe piinea de cuptor, mare ca o roata de caruta. Restul incaperii, observi tu, in timp ce copilul cauta un pahar intr-un raft de pe perete, arata ca o bucatarie curata ingrijita de o femeie cu raspunderea casei. semn ca ceva poate fi salvat.

Omul beat isi toarna in paharul abia asezat pe masa de fiu si are timp sa ii traga o palma zdravana in cap copilului. palmuitul cade la pamint si numai paturile groase care acopera podeaua il feresc de o ciocnire violenta si zgomotoasa cu solul.

Omul beat: Scoala-te, in Dumnezeii ma-tii! Ce, esti facut din cacat!?

Copilul se ridica repede, cu miscarile facute de parca ar vrea sa ii arate tatalui ca nu cacatul este cel din care a fost plamadit. el vrea sa il faca pe omul ala sa fie mindru de cit de rezistent este la loviturile lui. ramine locului, cu fata la omul beat, ca si cum ar astepta noi ordine. omul beat s-a lasat in coate, pe masa, si loveste scurt, dar violent, castronul gol, de metal, din fata lui, aruncindu-l cu acest gest peste pragul casei. castronul loveste ciinele care se gudura acolo, ciinele chelalaie din ruptul fugii catre gradina, pisica sare intr-un copac din preajma si copilul tremura in pozitie de drepti. linga patul de campanie este o funie groasa, iar de pat sta razimat un topor. omul beat se ridica de la masa si deschide la fel de violent usa din scinduri catre celelalte incaperi vagon, oprindu-se in dreptul fiului. il impinge preocupat de alte intentii pe cel mic in pat, copilul cade ca un sac de cilti acolo si se uita speriat spre ceea ce urmeaza. Omul beat vorbeste, respirind agitat, din gura acelei usi deschise catre niste incaperi neluminate:

Omul beat: Fa, curvo! (nu raspunde nimeni) Fa, curva ordinara! N-auzi?!

De undeva, de pe un deal din sat, pe o ulita ingitita de bezna aceleiasi nopti, dintr-un loc in care tu te muti pentru a avea aceasta perspectiva, un om se opreste din mers si asculta pentru un moment. „Dumnezeii ma-sii!” spune, isi fluiera ciinele care urineaza pe un gard, si continua sa mearga, cel mai probabil spre casa lui. il lasi pe ulita aia, urmezi sirul ecoului, treci pe deasupra altor case inecate de noapte, peste ulitele incrucisate si reintri in casa parasita, il vezi pe omul beat cum se sprijina cu o mina de usa de lemn si cu alta gesticuleaza. vocea lui este foarte ridicata, pentru a nu avea probleme de dictie. daca ar vorbi incet, s-ar bilbii.

Omul beat: Auzi, fa, tu-ti cristosii ma-tii! (isi spune replicile cu pauze, de parca le-ar gindi) Te futi cu ala, a? Cu ingineru! Ce, te-a pus sefa la geape si te plimba cu imeseu! Nu ti-ar fi rusine de copiii astia! N dumnezeii dumnezeilor ma-tii! Ca te omor, fa, te omor!

Dar inca nu o omoara, pentru ca, desi a mai facut citiva pasi spre celelalte incaperi-vagon, se opreste la mijlocul primeia si se balangane din nou. se intoarce. te intorci si tu astfel incit, din a doua incapere, patrunsa de putina lumina dinspre bucatarie, sa vezi, in stinga, cum omul cel beat isi toarna din sticla in pahar, sticla se goleste si o arata in directia copilului de pe patul de fier. copilul ia sticla si dispare, ala isi mai aprinde o tigara si injura, dar nu tine neaparat sa fie auzit de „curva”. tu ai acum timp sa vezi copiii din patul celei de-a doua incaperi: sint trei, inveliti pina la git de o plapuma. doi dintre ei, o fetita de vreo opt ani si un baietel de vreo cinci, deschid ochii din cind in cind. cel de-al treilea, culcat de-a curmezisul la picioarele lor, sughita sau plinge, intors cu fata spre pamint, dar plinge, ca sunetele pe care le auzi tu, acum, sint ale unui tinar de vreo treispe ani care isi ascunde in perna plinsul. ramii cu privirea pe ei. sa nu plangi; trece. te intorci sa vezi omul beat, nesatisfacut de timpul scos de baiatul cel mare, de la bucatarie, la butoiul cu vin si inapoi.

Omul beat: Ba, n mortii ma-tii de trintor! Tu sa asculti aicea, la tactu: cacat o sa iasa din tine! Ia sa te vad, ma cacaciosule: dezbraca-te.

Copilul stie despre ce este vorba si incepe sa se dezbrace, pentru ca tata-sau aprinsese un bat de chibrit si il tinea ca pe un semn. Copilul isi scoate repede bluza de trening, e mai usor de manevrat, ca are fermoar, apoi isi descheie nasturii de la camasa in patratelele alea arhicunoscute, o da jos, nu se uita ce face, e hipnotizat de vointa, nici la flacara chibritului nu se uita, nici la omul beat, care soarbe din pahar, plescaie superior din buze, nu se uita nicaieri, doar fratele mai mic a coborit din pat si se uita, speriat si curios in acelasi timp, spre cobaiul de acolo, care mai apuca sa isi scoata si maieul si sa se deschida la curelusa si la nasturii de la prohabul pantalonilor, cind este lovit puternic de palma omului si se da cu capul de masa. il doare si scinceste de durere sau de neputinta de a se fi dezbracat pina la arderea completa a batului de chibrit.

Omul beat: Du-te, n cristosii ma-tii, si sa nu te mai vad in ochii mei! Nu esti barbat!

Fratele cel mic se furiseaza linga sora-sa, fratele cel lovit da sa se imbrace la loc, printre scincetele infundate. Este smucit de miini de omul cel beat, care se ridica de la masa, il ia de par si il tiriie dupa el, in cea de-a doua incapere.

Omul beat: Ba, ia sculati sa vedeti! Asta-i fratele vostru?! Pisati-va pe el! Ca nu-i bun de nimic, e facut cu altu, nu-i al meu! Fa, curva, n pastele ma-tii! N-am dreptate, fa?!...

Copilul tras de par urlase de durere, iar fratii lui se prefac ca dorm, ca nu vad si nu aud nimic. nici cel care plingea nu se mai aude. Omul cel beat continua sa stea cu mina infipta in parul fiului si sa se sprijine in capul plecat sub durere, de trupul firav care nu are voie sa se apere. „Taticule, da-mi, taticule, drumu! AAAAu, taticule!”

Omul beat: Taci, tu-ti pastele ma-tii! Rabda, ca asa te faci barbat!

Din a treia incapere vagon, si mai intunecata, iese o femeie in camasa de noapte, cu ochii plini de lacrimi, cu fata plina de ura si tremurind din tot corpul. Se cuprinsese singura cu bratele, ca sa se apere de frig, de lovituri, de sine. Este Mama.

Mama: (cu o voce incredibil de omenoasa) Ma, omule, lasa copilul! Ce ti-a facut tie copilul asta! Da in mine, ca de-aia ai turbat aici! Bate-ma, dar lasa copiii sa doarma. Gindeste-te, miine e luni, trebuie sa plece la scoala. Na, da in mine pina te saturi, dar lasa copiii sa se odihneasca!”

Mama plinge, tatal ii impinge copilul in poala, copilul fuge in spatele ei, in a treia incapere-vagon. Tatal se freaca cu ambele miini la ochi, sufla nervos si scoate un urlet. Urmeaza o pauza, in care se aud trei fiinte plingind incet, ca si cum ar plinge animale.