tatal meu lucra cu fierul cald pe scenele de dincolo de cuvinte
chiar si atunci cand isi tara picioarele prin grumazul mortii
mai invia ca sa faca operatii pe cord deschis celor carora cortinele vaste le luasera lumina ochilor
sau celor multi care umblau noaptea cu solzi de peste pe sub paturile copiilor
tatal meu se trezea dimineata inainte sa adoarma
iar seara isi primea puterile cele mai mari
atunci cand visele transformau copii in eroi mitologici
el le presara povesti pe ochi pe buze pe obraji si in urechi
prin boxele inimii instalate undeva la capul paturilor adormite
tatal meu luase intr-o vreme si sabia ca sa lupte cu diferiti comis-voiajori
care vindeau o gama larga de privari de libertate
isi transforma arma letala cand in cuvinte cand in imagini pe posturile nationale
a pierdut insa o lupta crancena cu seful mare si a decis sa-si puna restul vietilor in slujba frumosului
tatal meu purta peruca blonda pe scena dar intotdeauna pantalonii lui de casa
purta barba moale cand se atingea de obrazul meu si avea mere pentru orice explicatie
isi construia teoriile pe zambete tinandu-si studentii pe genunchi ca un parinte regasit intr-o casa de copii unde pruncii stateau la rand pentru o imbratisare
tatal meu era frumos
imi inchipuiam nimfe dansand in jurul patului sau cand adormise ca un prunc
ghemuit in moartea finala cu patura pe cap
si inima inca plina inca de viata si de noi
desi nu ne luasem ramas bun
