Rufele erau spalate direct in familie. Sambata seara, Tatal, un barbat inalt, corpolent, imbracat intr-un frac negru si pantaloni dungati, isi baga mainile simbolic in balie si cu ochii sai severi si albastri, incadrati de niste sprancene neobisnuit de stufoase, ii trecea in revista pe toti cei ce apartineau semintiei lui, cercetandu-i atent pe fiecare in parte si masurandu-i cu privirea sa ascutita, pret de cateva minute, intr-o tacere desavarsita, prin aburii tulburi si usor galbui ce se degajau de acolo, in timp ce ei, barbati si femei, isi lasau si capul in pamant, ferindu-si fata de privirea sa ascutita, privire ce parea sa cunoasca in amanunt viata lor launtrica, gandurile si faptele, ca si greselile lor faptuite zi de zi, in decursul acelei saptamani.
Erau adusi aici, in camera obscura, batrani si copii. Batranii neputinciosi in bratele unor tineri slabanogi, cu mustata abia mijita sub nas, cu umerii ascutiti si picioarele nervoase, in timp ce copiii erau coborati pe scari de mamele lor, cu tot cu patuc sau leagan.
Mai intai erau pedepsiti cei mici, in ordinea varstei. Un barbat cu pieptul tatuat, plin de decoratii si insigne legate in panglici tricolore, le scotea pantalonasii de panza colorata sau ii desfasa din scutece, asezandu-i cu fata in jos pe o scandura de brad nedata la rindea, si Tatal, ridicandu-si mana dreapta in eter, dadea semnalul. Atunci un alt barbat, aflat permanent in stanga Tatalui, desprindea din perete un manunchi gros de nuiele de mesteacan, inmanand ceremonios manunchiul, o data cu harapnicul despletit pe-o tava de alama, celui aflat mereu in dreapta sa. Acesta, dupa ce insemna pe tabla cu creta numarul de lovituri pe care urma sa le primeasca cel impricinat, isi sufleca manecile si invartind nuiaua in aer detasata din manunchi, o inmana, la randul sau, celui aflat in dreapta sa si apoi avea grija sa supravegheze atent aplicarea pedepsei de la prima pana la ultima lovitura, dirijand cu bratele sale vinete de frig ritmul si greutatea fiecarei lovituri. Erau batuti la talpi cei vinovati, dar mai ales cei nevinovati, ca sa se invete minte si sa nu mai greseasca pe viitor.
Dupa ce-si reveneau din lesin, copiii erau ridicati de jos de urechi, tarati langa geam si pusi sa stea in genunchi cu mainile in sus, apoi erau rasi in cap, legati cu mainile la spate si aruncati intr-un beci adanc si rau mirositor, unde timp de patruzeci si opt de ore stateau flamanzi si fara apa, cu gurile varate in rumegus. Batranilor li se aplica aproximativ aceeasi pedeapsa, doar ca nuiaua de mesteacan era inlocuita cu una de rachita, iar beciul de beton cu o baie de aburi incinsa la maxim unde erau nevoiti sa imbrace niste sube groase si unde li se administra un regim de detentie sever, redus la trei cani de apa clocotita pe zi si o felie subtire de paine unsa cu margarina si magiun.
Femeile erau despuiate de fata cu toata lumea si li se cerceta centura de castitate. Daca se constata ca in cursul saptamanii cineva atentase la castitatea femeii ce apartinea clanului, femeia era pe loc tunsa zero si i se aplica cate o pecete de fier inrosit avand pe ea inscrise insemnele Tatalui, una in crestetul capului si alta pe umarul drept. Ca sa constate culpa, Tatal se folosea de un fel de casca de miner, prevazuta in fata cu o lanterna puternica, si de un carnetel cu coperti verzi, in care se aflau inscrise cifrele secrete cu care se deschideau lacatele tuturor femeilor din casa sa.
Cu maini tremuratoare, nelinistite, Tatal rotea cadranele cifrate in sensul acelor de ceas, murmurand in barba sa roscata o rugaciune obscura, al carei inteles parea sa-l perceapa doar El. Ceilalti ii inganau cu ochii pierduti in gol si clatinand din cap. Cu ajutorul unei lupe si a aceluiasi descantec, se cercetau apoi petele de sange, amprentele si altele de acest gen.
Barbatii in schimb erau pedepsiti pentru fidelitatea lor prosteasca si slabiciunile lor omenesti si trebuiau sa aduca dovezi in fata intregii familii ca avusesera in cursul saptamanii iesiri in afara casei de cel putin sapte ori. Familia trebuia perpetuata si samanta ei imprastiata pretutindeni, indiferent de brazda si de anotimp.
Daca nu erau capabili sa aduca dovezi palpabile ale infidelitatii lor, barbatii, indiferent de varsta si de locul ocupat in clan, trebuia sa scrie zilnic intr-un caiet dictando, timp de un an intreg, de o suta ori o suta cuvintele: tampit, idiot. De altfel, la aceasta se rezuma toata pedeapsa.
La sfarsitul procesiunii, cand toata treaba era terminata si fiecare isi primea pedeapsa cuvenita, Tatal umplea o cupa mare cu apa din balie si o trecea intregii familii. Fiecare bea trei inghitituri in cinstea stramosilor si pentru bunastarea generatiilor viitoare, apoi se posta in dreapta Tatalui, daca era barbat, sau in stanga sa, daca era femeie, inchinandu-se in fata lui pana la podea si sarutand cu smerenie pamantul. Cand cupa revenea la Tatal, el o varsa pe pardosea si invaluit in aburii grei ce continuau sa se inalte din podea, disparea, pentru o saptamana, in vazduh. |
