Toata lumea la careu! Toata lumea la careu. O fata cu funde mari trecea prin clase si striga chiar la careu, da, hai ca-i careu! Si noi o tuleam toti din clase cu mare galagie, chiar daca Nadejda Petrovna si Maria Ivanovna si Parascovia Fomovna, careia copiii ii spuneau Babusca, strigau din clase: mai incetisor! mai incetisor! toata lumea de manuta! mai incetisor, boilor! Noi eram deja in curte si ne trageam palme in cap si suturi in fund, si ne fugaream, izbindu-ne in fetele cu funda, care-si aranjau dupa aceea sorturile si strigau: debilule! debilule! Apareau Nadejda Petrovna, Maria Ivanovna si Babusca, si ne luau de ureche si de par, si spuneau: treci in rand! treci in rand!, si ne trageau vreo doua palme peste ceafa. Noi ne mai chicoteam, uitandu-ne unul la altul, rosii si ciufuliti. Pe urma Nadejda Petrovna ne mai tragea o data tare de par, de la perciuni, de langa ureche si incepeau sa ne curga lacrimi, si faceam: ai!, si stateam cu capetele plecate, si scanceam. Dar de ce ne-o fi chemat la careu? Ce-o fi la careu?, caci nici Nadejda Petrovna nu stie, spune: acus o sa vedem, acus o sa vedem. Pe scari au aparut directoarea si pioniervojata’ cu sort alb si cravata la gat, si uniforma nici nu-i ajungea la genunchi, si i se vedeau picioarele mai tare, de parca uniforma ar fi fost mica pe ea si avea ciorapi albi, pana sub genunchi. Din urma lor statea un om, pe care copiii nu-l cunosteau, un baiat si o fata. Baiatul si fata stateau cu capetele plecate si fata plangea, si numai omul de langa ei nu plangea si statea cu capul sus si mainile puse una peste alta in fata pantecului. S-s-s-s! gata, liniste ca incepe careul! S-s-s-s! S-s-s! Stela, care avea cravata, iesi din rand si pasi pana in fata directoarei si pioniervojatai, isi duse mana la frunte, asa, de parca ar fi batut-o soarele in ochi, si raporta: “clasa a treia B este prezenta la careu in numar de 26 elevi!” “Liber!” “Clasa liber!”. Natasa din clasa cealalta a iesit si ea din rand, s-a dus pana in fata lor, si-a dus mana la frunte, de parca ar fi batut-o soarele: “clasa a treia C este prezenta la careu in numar de 28 de elevi!” “liber!” “clasa liber!”. Clasa a patra A este prezenta la care in numar de 32 de elevi, liber, clasa liber. Clasa a patra... Pioniervojata’ i-a facut nu stiu ce semn lui Stela si Stela fugi incetisor pana la ea, si pioniervojata’ ii sopti ceva la ureche foarte lung si pe urma Stela intra in scoala. Ce i-o fi zis?, ceva de rau de mine, gandi Sasa. Stela reaparu cu steagul rosu cu turturi galbeni de matase, pe care era desenat Lenin intr-o flacara. De ce l-o fi desenat pe Lenin intr-o flacara?, ce? i-o dat foc?, gandi Sasa. Pioniervojata’ lua steagul si-l tinea cu amandoua mainile, pe partea stanga, asa cum arata la televizor si Stela se intoarse, topaind, in rand .
Copii, iata ca se intampla la noi la scoala, si mi-i rusine s-o spun, si eu n-as fi vrut s-o spun, dar se intampla sa avem printre pionierii nostri unii care nu sunt demni sa poarte cravata rosie de pionier. Ei n-au de ce sa poarte la gat aceasta particica din steagul Patriei, pe care pionierii eroi, pe cand erau la varsta lor, l-au stropit cu sangele lor in Marele Razboi Pentru Apararea Patriei. Ei au facut de ras cravata de pionier. Sa le fie rusine, caci au scuipat in sangele celor care le-au salvat viata si au murit pentru ca ei sa traiasca astazi in pace. Si sa faca ce-au facut. Rusine sa le fie. Iata ca sunt si astfel de pionieri printre noi, pionieri in ghilimele, caci acestia nu sunt pionieri, ci niste nerusinati, care au necinstit numele de pionieri. Sa le fie rusine lor, daca nu de noi, atunci macar fata de cei care si-au jertfit viata ca ei sa poata trai astazi in liniste si sa poata merge la scoala, macar pentru cei care in iernile geroase au fost scosi desculti in zapada, stropiti cu apa rece ca gheata si spanzurati, macar pentru aceasta sa le fie rusine, daca noi, conducerea scolii si tot colectivul, si voi, stimati pionieri si octombrei, nu insemnam nimic in ochii lor. Eu nu mai am cuvinte sa mai vorbesc despre acesti pionieri in ghilimele si-am sa-l las pe tata lui Sonia, care a venit la noi ca un adevarat comunist si ne-a povestit cele intamplate, caci asa trebuie sa faca fiecare parinte pentru ca noi, scoala, in frunte cu colectivul de invatatori si directia, avem datoria sa educam o generatie care sa ne duca numele mai tarziu si sa nu ne faca de rusine. Sa nu rosim mai tarziu pentru ca nu am avut grija la timp de educatia elevilor. Cu toate ca niste pionieri adevarati ar trebui sa stie singuri ce sa faca. Dar iata ca avem si din acestia care si-au calcat cuvantul de pionier si au scuipat in juramantul pe care l-au dat patriei, cel de a fi niste pionieri exemplari si sa fie un exemplu demn de urmat pentru cei mai mici, pentru octombreii care iata, iata, vor pasii si ei in randurile pionieresti si-atunci ce vor ajunge ei, daca pionierii mai mari, iata, ce exemple le dau?! Si, de aceea, am hotarat sa facem un careu ca sa stie toata scoala ce fel de pionieri avem printre noi si sa-i arate cu degetul. Pentru ca asa ceva nu poate sa fie tinut ascuns. Si este de datoria noastra sa scoatem adevarul la iveala, pentru ca orice s-ar intampla, noi stim ca adevarul iese intotdeauna la suprafata, asa cum uleiul iese la suprafata apei. Voi ati vazut, copii, cum iese uleiul la suprafata cand face mama bors? Poftim, Erofei Ivanovici, mai spuneti o data, in fata scolii intregi, ceea ce ne-ati spus si noua in cancelarie, si ar trebui sa fie mai multi parinti ca dumneavoastra, ca sa izbandim. Spuneti, va rog, totul, asa cum a fost. Spuneti, s-auda toata scoala.
- Nici nu stiu cum sa-ncep, Liubovi Andreevna...
- Incepeti, Erofei Ivanovici, incepeti, povestiti totul asa cum a fost. Dar, va rog, sistematic, ca sa-nteleaga toata lumea, pentru ca noi stim de-acum despre ce-i vorba, dar sa stie si ceilalti, va rog. Asa cum ne-ati povestit si noua. Cuvant cu cuvant.
- Imi este si rusine, mie, ca parinte... Dar as vrea sa le fie rusine, in primul rand, lor, pentru ca m-au facut pe mine de ras si v-au facut si scoala de ras, si cravata de pionier! Si sa le fie rusine si parintilor lui Vasea, care nici n-au avut rusinea sa vina aici cand i-a chemat Liubovi Andreevna! Vasea, unde-i tat’tu?! ce ti-i rusine? da? trebuia sa-ti fie rusine mai inainte!
- Rusine... mai stie el ce este rusinea? ian intrebati-l, Erofei Ivanovici, daca stie ce este rusinea, intrebati-l, intrebati-l.
- N-am sa-l intreb, pentru ca se vede pe ochii lui ca este un nerusinat. Macar de-ar rosi, roseste, mai! Vedeti?, nici nu roseste! Si tu, Sonia? sa vezi tu ce bataie iei acasa! Ce te-am batut eu cu cureaua, sa vezi tu ce-ti fac eu acasa, sa vezi tu de la mine, Sonia! Esti fata mare, da? femeie maritata?! Sa vezi tu de la mine fata mare! Sa vezi tu de la mine, Sonia! Am sa te jupoi de vie si am sa pun sare! Ce-ti mai trebuie tie sa vii la scoala? Marita-te si du-te in colhoz! Spuneti si dumneavoastra, Liubovi Andreevna, ce sa facem cu ea?
- Ei, si hai spune, Sonia, macar ti-a fost bine?
- Ti-a placut, da?
- Povesteste s-auda si ceilalti copii cum a fost.
- Ce, ti-i rusine? dar sa faci nu ti-a fost rusine?
- Vorbeste, Sonia, ce taci?
- Sa spun eu? Sonia? Sa le spun eu?
- Spune, Sonia, poate vrem sa stim si noi.
- Si tu ce faceai acolo, Sonia?
- Ti-o fost bine sau nu? Spune ca vrem sa stim si noi.
- Raspunde cand te intreaba Liubovi Andreevna!
Sonia isi stergea ochii cu maneca si nu ridica capul. Vasea smiorcaia si primea palme peste ceafa de la Liubovi Andreevna. Pioniervojata’ statea dreapta cu steagul in mana si steagul flutura usor, caci batea un vant placut de primavara. Frunzele se miscau si ele incet in copaci si numai cate o masina trecea si se auzea un vajait pe strada de langa scoala. Noua ne era rusine foarte tare, la toata lumea ne era rusine, si toti vroiam sa aplecam capetele, dar stateam drepti si ne uitam la Sonia, pentru ca ei trebuia sa-i fie rusine, dar noua nu trebuia sa ne fie rusine deloc. Ne schimbam de pe-un picior pe altul, dar atent, sa nu ne vada nimeni.
- Ti-a fost bine, Sonia, ti-a fost bine? Spune, ca poate vrem sa stim si noi. Spune cum ti-a fost!
Sonia si-a dus amandoua manicile la ochi si a zis: nu.
- Nu-u... zise Sonia si smiorcai.
- Cum? Nu ti-a fost bine?
- Nu-u... zise Sonia si smiorcai.
- Si-ai sa mai faci?
- Nu-u... si smiorcai si se sterse cu amandoua manicile.
- Vreau sa auda toata scoala.
- Nu-u!!!
- Mai tare, ca n-aude nimeni!
- Nu! nu! nu!
Sonia a inceput sa planga tare si a vrut sa fuga in scoala, dar tatal ei a prins-o de maneca si i-a zis: stai aici!
- Unde fugi? Stai aici! Stai si spune totul pana la capat! Hai ca vrea sa te-auda toata scoala. Si tu, Vasea, tie ti-a fost bine? Spun, ce? Crezi c-ai scapat? Sa terminam cu Sonia si acus incepem cu tine! Ce, tu n-ai nimic de zis? Acus te-auzim noi si pe tine!
- Nu-u-u...
- Ce nu?
- Nu-u-u-u...
- Ce nu, baietel, spune sa te-auda toata scoala! Spune sau te plesnesc! Si-l plesni pe Vasea peste ceafa. Spune cum a fost! Si-l trase pe Vasea de parul de deasupra urechii si-l ciufuli. Mainile jos! Mainile jos, am zis!
- Ru-si-ne! Ru-si-ne! Hai, copii: Ru-si-ne! Ru-si-ne! Inca de trei ori: Ru-si-ne! Ru-si-ne! Mai tare: Ru-si-ne! Ru-si-ne!
- Оi frumos? Vasea? Sonia? Оi frumos? sa strige toata scoala la voi ”rusine”? Copii, inca-o data:
- Ru-si-ne! Ru-si-ne! RU! SI! NE!
Am intrat toti in clase in rand, cate doi, tinandu-ne de manuta, cuminti, ca la parada. Nimeni nu spunea nimic, aceleasi ganduri fluturau deasupra tuturor, fragile ca niste baloane. De ce o fi facut Sonia asa? Ce nume interesant, Sonia. Ce frumos mirosea de la ea a parfum de lacramioare in sticluta rotunda si lunga cu crestaturi, ca un papusoi mic de sticla. De ce nu l-a parat ea pe Sasa atunci cand i-a gasit paduchii, de ce nu l-a spus lui Nadejda Petrovna? Sasa ar fi vrut sa aiba si ea paduchi si el sa nu spuna la nimeni. Sa stie numai ei amandoi. Dar sa nu spuna la nimeni. |
