Tata taia porcul. Sasa a fost nevoit sa ramana acasa, dar nu numai ca era nevoit, caci lui Sasa ii si placea sa ramana acasa sa asiste la taierea porcului. El avea sa stea langa barbatii care se poraiau in jurul porcului, parlindu-l cu gaz si razand de pe el straturi gretoase de par ars si mizerie. Sasa statea la dispozitia acelor barbati si la dispozitia tatalui sau, alergand in casa la mama-sa sa o intrebe daca nu s-a incalzit apa, sa aduca ligheanul pentru sange, ligheanul pentru mate, ligheanul pentru maruntaie, sa aduca cutitul de pe dulap, care taie mai bine. Sasa baga degetul in caldarea cu apa sa vada daca este calda. El va manca urechile si coada. Barbatii isi suflecau manecile si erau murdari pana la coate de mizeria care se lua de pe porc. In urma cutitelor ramanea o piele alba galbuie, asternuta pe porc ca o patura. Sasa se uita la porcul mort intins pe scandura cu picioarele in sus, cu pieptul desfacut de topor si se bucura. Iata in sfarsit porcul acesta mort. Bine ca l-au taiat. Sasa il batea peste bot si nu murea. Dar acum a murit. Foarte bine ca a murit. Era un porc nesuferit. Dar acum iata-l aici cu matele intoarse. Tata l-a taiat cu cutitul pe burta. Mai jos unde avea o umflatura. Tata a tras un mat rosu-albastriu care se vedea prin ceva alb, ceva de parca ar fi stat la frig si matul se desprinse pana sub coada, de unde tata il si taie. O ura ascunsa si o rusine totodata simti Sasa. O rusine pe care ii era greu sa o ascunda, parandu-i ca toata lumea ii cunoaste gandurile, ca toti acei barbati stiau la ce se gandeste Sasa, stiau dar nu voiau sa arate ca sa nu-l faca pe Sasa sa se rusineze si mai tare. Sasa se gandea la asta cu infrigurare. O slabiciune grea si-a facut loc in pieptul lui Sasa si curgea incet spre genunchi, de parca Sasa ar fi fost gol pe dinlauntru si numai slabiciunea aceasta umbla prin el cum voia ea. Tata a aruncat matul la caini.
Dupa ce porcul a fost curatat, tata l-a stropit cu apa calda amestecata cu sare si l-a acoperit cu paturi. Sasa statea calare pe porc. Zece minute inainte de a-l fi fost taiat in patru si de a-l fi dus in spinare in casa.
Sasa s-a vazut trezit de ceasul cel rosu. Mare cu buton si cu talpi de fier ca o sanie, care suna foarte tare. Mama i-a prajit doua oua pe care el le-a mancat cu paine si ceai, somnoros si nespalat, gandindu-se la ceasul blestemat, la clasa lui plina si la invatatoarea care se oprea din vorbit cand intra el in clasa si la copiii care il privesc. Si de ce mama lui il trezea cu jumatate de ora mai devreme, daca autobuzul venea la opt fara un sfert si, mai ales, ca toata lumea stia ca nu vine el la opt fara un sfert, ci intotdeauna intarzie? El ajungea intotdeauna ultimul si cand ajungea el, copiii stateau deja acolo si asteptau de jumatate de ora langa gardul care imprejmuia tabara pioniereasca, tabara care se afla acolo, in satul lor, caci satul lor era un sat cu multa iarba si cu copaci, si multi pionieri din satele din apropiere si chiar si din orase se adunau sa-si petreaca vara acolo, in mijlocul naturii, si sa respire aer curat. Cand aparea autobuzul galben mic si umflat ca un balon pe care s-a asezat cineva, dar nu s-a asezat sus, ci s-a asezat dintr-o parte, dintr-amandoua partile. Si numai deasupra era umflat, caci jos erau rotile. Sasa se bulucea la usa sa prinda un loc pe bancheta din spate, caci asa faceau toti copiii. Pe bancheta din spate era mult mai bine, chiar daca acolo era o gaura si toti rupeau bucatele de burete. Era bine pe bancheta din spate, pentru ca aceea era lata cat tot autobuzul si sarea la hopuri. Sasa stia patru hopuri in drumul sau spre scoala si le astepta ca sa sara. Era cel mai frumos lucru din viata lui de scolar.
- Alexandru Vaculovskii, poftim caietul! Uitati-va, copii, ce caiet are Vaculovskii, uitati-va si voi oleaca, asta-i caiet, Vaculovskii, sau ii o carpa de sters tabla? Ai invelit placinte-ntr-insul? Sau cum Vaculovskii? Uite si tu ce caiet ai! Iti place, spune drept, iti place, Vaculovskii? Ce caiet ai, numai tiganii din piata, care vand seminte… Uite si tu, Vaculovskii, o pus mama-ta tigaia pe dansul? Sau, uite aici si-o pata de vin! Fu! Vaculovskii! Ia caietul ista de-aici sa nu-l mai vad!
Sasa nu avea caiete ingrijite ca la Stela. Dar Stela avea caiete foarte ingrijite si erau invelite in invelitori frumoase cu Lupul Pagadi si iepurele, si nu erau murdare, nici botite. Si Stela avea numai note de cinci, dar el mai avea si trei si nu putea sa scrie frumos ca Stela. Caci Stela facea literele mari si frumoase si erau inclinate in dreapta, iar Sasa facea literele mici si urate, si manca literele, dar el stia sa scrie bine si se gandea tot timpul sa nu mai scape litere, dar totuna le scapa. Si pentru asta lua bataie acasa si trebuia sa scrie frumos si inclinat pe dreapta, si sa fie literele toate totuna. Dar lui i-a spus cineva ca Lenin tot nu scria frumos, dar numai ca Lenin nu manca litere si ca atunci cand a fost mic a scris frumos si inclinat pe dreapta, si toate literele totuna, si numai dupa ce a facut Revolutia si a stat in puscarie, acolo si-a stricat el scrisul si a inceput sa scrie urat, caci trebuia sa scrie repede si mult ca sa salveze pe oamenii saraci. Sasa voia sa creasca si el mare si sa stea in puscarie, ca sa poata si el sa scrie urat.
Mai bine nu era scoala asta, gandea Sasa, mai bine era razboi si avea sa se duca in padure sa se faca partizan si sa omoare nemtii, ca Pavca Morozov, ca acela nu umbla la scoala.
Era dupa casa o barna lunga de tei. Lunga si dreapta si rotunda, dar tot nu era asa de lunga ca de la el de acasa pana la iaz. Tata o pastra de caprior, caci era lunga si dreapta, si a adus-o din padure. Sasa a taiat-o cu ferestraul de la jumatate, caci a vrut sa vada cum taie ferestraul. El a vazut cum tatal lui ascutea ferestraiele si a luat si el pila, si a ascutit ferestraul. Dar trebuia sa vada daca taie bine si a taiat barna de dupa casa. El a crezut ca a ascutit bine ferestraul si s-a bucurat. Era mai greu sa ascuti ferestraul, caci tata spunea ca nu e pentru el si este greu sa ascuti un ferestrau. Dar n-a facut bine ca a taiat barna de dupa casa, ca era o barna buna. Dar tata nu l-a batut si i-a spus numai ca nu era bine sa taie barna, ca era o barna buna pentru caprior si acum va trebui sa aduca alta din padure. Tata era bun si Sasa l-a intrebat ce fel de barna a dus Lenin la subotnic, ca el a invatat la scoala ca Lenin a dus o barna la subotnic, pentru ca Lenin era bun si lucra cot la cot cu muncitorii. Probabil era o barna ca si asta, iar Sasa a taiat-o cu ferestraul si-i parea rau. Mai bine nu taia Sasa barna cu ferestraul.
Tarul era rau si l-a impuscat pe fratele lui Vladimir Ilici. Daca ar fi ramas tarul la putere, ne-ar fi impuscat pe toti, asa cum l-a impuscat pe Sasa, fratele lui Vladimir Ilici, care era bun. Dar asa, noi, copiii de azi, putem trai in pace. Noi avem scoala gratuita si caiete bune, dar copiii din tarile capitaliste platesc pentru scoala si multi copii nu pot sa invete, pentru ca parintii lor sunt saraci. Si copiii se duc si lucreaza la burgheji ca sa-si castige bucatica de paine, caci parintii lor sunt saraci si n-au bani ca sa le cumpere de mancare. Nu este ca la noi cand te trezesti dimineata sa mergi la scoala si mama iti da bucati de paine cu unt si cu dulceata, si cu ceai cu zahar. Copiii americani nu vad niciodata zahar. Ei lucreaza la burghez ziua intreaga si in loc de rasplata sunt batuti cu biciul si tinuti in subsol. De aceea, copii, trebuie sa fim fericiti ca traim in Uniunea Sovietica si ca putem sa invatam linistiti, si sa mancam paine cu unt.
De aceea este bine ca tarul a fost dat jos de pe tron si puterea a fost data in mana proletara, caci tarul ii exploata pe copii.
In linistea solemna care ne insotea, din cand in cand, mai pocnea cate un balon, facand pe toti sa ne uitam in sus. Era prilej de chicoteala si de libertate, si noi ne intrebam oare cine l-o fi spart?
Mergeam inainte, randuiti pe clase, pe inaltime si pe imbracaminte, tinandu-ne de manuta si incercand sa nu fim galagiosi. Baloanele fluturau deasupra noastra acoperindu-ne cu desavarsire, asa incat, de departe, am fi semanat cu o turma uriasa de baloane colorate de trei, de cinci si de zece copeici, batand strazile oraselor si incercand sa nu fie galagioase. Era ziua de 7 Noiembrie. Ziua Marii Revolutii Pentru Pace. Zi in care, multi ani in urma, clasa muncitoare, in frunte cu Vladimir Ilici Lenin, au invins regimul tarist, iar proletariatul liber a preluat puterea. Era ziua biruintei noastre. Mergeam la parada, noi pionierii. Noi, viitorul Patriei Sovietice!
Boala era ascunsa in trupurile lor ca un iepure mort intr-o vizuina nepopulata. Vizuinile erau incapatoare si curate, si razele de soare le luminau pana in adancuri. Sandalele ei rosii stateau la intrare ca doua ciupercute rosii crescute pe nisipul galben, risipitor al florilor. O lumina greu de explicat lumina degetele ei mici cu unghii albe ca petalele de romanita, desfacute in doua evantaie cu glezna, cu care campul se apara de soare. Era ziua cea vesnica lasandu-se peste ea. O zi insorita ca cele care vor urma. Florile galbene si portocalii ajungeau pana deasupra tatalui ei, ca niste baloane, si ea le ferea cu manuta.
Era amiaza si Sasa se intorcea de la scoala adus de autobuzul cel galben si umflat. Isi praji singur patru oua, pe care le manca cu ceai si cu paine cu unt. Trebuia sa-si faca lectiile si sa dea de mancare la scroafa din caldarea de langa usa. Isi scoase jacheta si imbraca un pulover peste camasa lui albastruie, fara sa-si mai dezlege de la gat cravata. Era o zi libera in care el avea sa aiba grija de casa. Parintii erau dusi la o inmormantare, caci murise baba Vera si trebuiau sa se duca si ei, caci cine o sa vina si la ei la inmormantare, daca ei nu se duc la inmormantari? Sasa stia ca ei o sa vina tocmai seara si tata va fi beat, caci vor sta si la praznic si acolo vor manca si vor bea. Dar lui Sasa nu-i placea sa mearga la inmormantari, caci nu-i placea sa o vada pe baba Vera moarta, ca era grasa si urata si nu-i placea de dansa, pentru ca putea a lapte. Nu-i placea sa manance nici coliva, ca la toata lumea le place, dar lui nu-i place. Sasa s-a dus cu caldarea sa duca mancare la scroafa.
|
