Constantin ACOSMEI RELATAREA UNUI COPIL
|
foto: m. vklvsk |
RELATAREA UNUI COPIL Intr-o zi stateam la masa cu parintii mei. Eu mestecam de mai multa vreme o bucata de brinza goala, sfarimicioasa si acra. Am incercat s-o inghit, stringind din ochi, insa brinza mi s-a oprit in gitlej. Am tusit incet, dar cind am tras aer m-am inecat. Am inceput sa horcai si sa icnesc, printre hohotele de plins, zvircolindu-ma pe scaun. Mama s-a repezit si m-a luat in brate, m-a inturnat cu capul in jos si a inceput sa ma loveasca cu pumnul dupa ceafa, pina cind am varsat urlind tot ce aveam in stomac. Apoi m-a asezat pe scaun, m-a sters pe la gura cu sortul si mi-a dat sa beau niste apa. Tatal meu a muscat niste piine si niste slanina, a mestecat bine inghititura, apoi a luat-o cu degetele si mi-a bagat-o in gura.
RELATAREA UNUI COPIL Intr-o zi tatal meu a venit acasa beat, a traversat holul si s-a prabusit imbracat pe patul cu arcuri din dormitor. In casa era cald. Dupa citeva minute s-a napustit izbindu-se de pereti catre baie, dar nu a mai ajuns pina acolo si a vomat de citeva ori pe linoleumul din hol, apoi s-a intors incet in dormitor. Atunci eu am iesit din bucatarie, m-am incaltat cu sandalele, mi-am facut avint, am strigat “Pirtie!” si am inceput sa ma dau pe gheata, alunecind pe voma tatalui meu. M-am jucat asa mai multa vreme (am cazut de citeva ori dar m-am ridicat imediat si am luat-o de la capat), pina cind usa de la intrare s-a deschis si mama m-a prins din viteza in brate, scapind sacosa cu legume din mina stinga.
RELATAREA UNUI COPIL Intr-o duminica seara, eu ma jucam la poarta - legam cu capete de sfoara mai multe pietre si bete intre ele si apoi le aruncam ca sa se agate pe sirmele electrice. Cind incepuse sa se intunece, mama a iesit din ograda si m-a trimis dupa palarie. Pe drum, niste copii au aruncat cu pietre intr-o balta, ca sa ma stropeasca pe cind treceam. Cind am ajuns la crisma, doi oameni se bateau, rasturnind mesele de tabla de pe terasa. Unul avea in mina o sticla cu fundul spart, iar celalalt un picior de scaun. Alti oameni stateau si se uitau la ei. M-am mai invirtit pe acolo si l-am vazut pe tatal meu dormind intr-un sant. Costumul cel bun era plin de glod, pantofii erau infundati in mil, un capat desfacut al curelei de la pantaloni spinzura peste buruieni. M-am apropiat tiptil si i-am luat palaria, ca sa nu i-o fure cineva. Atunci el a ridicat capul, cu fata rosie si umflata de la urzicaturi, si a inceput sa injure, apoi a baut niste vin din sticla si s-a culcat la loc. Eu mi-am pus pe cap palaria lui asudata, care imi cadea pe ochi, si am pornit inapoi. Pina acasa mai mult am alergat ferindu-ma, fiindca un copil mai mare tot incerca sa dea peste mine cu bicicleta. |
Redactia: Mihail Vakulovski, Alexandru Vakulovski, Carmina Trambitas |