„Brasov este orasul pe care il iubesc si unde as vrea sa ma stabilesc definitiv”,
|
foto: K |
|
- Doamna Mariana TIRCA, ati facut istorie, nu doar istorie brasoveana si nici macar nationala, detinind si recorduri mondiale, cum ar fi cel de la goluri marcate – 1987! Daca ati fi nevoita sa spuneti repede, trezita din somn, ce rezultate ati avut ca sportiva, ati putea sa le spuneti pe toate? (7 titluri nationale, 9 cupe ale Romaniei, 5 titluri si 5 cupe ale Croatiei, cistigatoare a Cupei Campionilor Europeni (in 1995, cu Podravka, Croatia), cistigatoare a Supercupei Europei (1995), inca de 3 ori finalista a Cupei Campionilor (1985,1986 si 1996). 265 de selectii la echipa nationala, 1987 de goluri marcate – record mondial, prima handbalista din Romania selectionata in echipa lumii (1986), cetatean de onoare al Croatiei, desemnata in primele 5 handbaliste din lume in secolul XX!). - Sigur ca da. Sunt performante si rezultate pe care le-am visat de cind am inceput sa joc handbal, iar aceste vise pentru mine au devenit realitate si nu le-as putea uita vreodata. - Ati cistigat in anul trecut, ca antrenoare a echipei de handbal feminin Rulmentul Brasov, titlul national. Ce ati simtit in acel moment? E aceeasi stare ca si atunci cind ati cistigat primul titlu ca antrenoare (cu Oltchim) sau ca atunci cind cistigi titlul ca jucatoare? - Fiecare titlu a avut semnificatia lui. La Oltchim era primul meu an de antrenament si mi s-a oferit sansa sa antrenez o echipa cu jucatoare de mare valoare, dar care treceau printr-un impas in momentul venirii mele. La Brasov, situatia a fost mai deosebita, deoarece am venit la o echipa din jumatatea a doua a clasamentului si cu probleme mari financiare. O echipa care nu avea ambitii mari in ce priveste performanta. A fost mult mai greu, dar mult mai placut si satisfactia a fost imensa, deoarece am reusit sa facem din jucatoare amatoare, fara ambitii mari in ceea ce priveste performanta, am reusit sa facem o echipa luptatoare cu sete de rezultate si performanta si totodata am reusit sa aducem linga noi, ca investitor, un om cu suflet foarte mare, care a investit neconditionat in aceasta echipa. De asemenea, am reusit sa mai atragem prin rezultate linga noi si primarul orasului, domnul George Scripcaru, si toata conducerea orasului si a judetului, carora le multumesc cu aceasta ocazie. Ca jucatoare a fost altceva, alte sentimente, alte trairi. - Ati debutat ca jucatoare de handbal la Brasov si v-ati intors si ca antrenoare la Brasov. Ce inseamna pentru dvs acest oras? - Foarte mult. In primul rind, este locul in care m-am nascut si unde am descoperit tainele handbalului. Este orasul pe care il iubesc si unde as vrea sa ma stabilesc definitiv. - In handbal am ajuns pentru ca mi-a placut si chiar a fost o arta pentru mine, am jucat cu foarte mare placere si din suflet. Ma dezgusta faptul ca sunt multi oameni in lumea handbalului si a sportului care nu au cultura, nu au 7 ani de acasa, ma dezgusta faptul ca nu sunt respectate valorile si sunt ridicate nonvalorile. Din pacate, in lumea sportului, pe linga oameni si sportivi de valoare, sunt si multe nonvalori, care strica imaginea generala a oamenilor care compun lumea sportului, dar in toate domeniile intilnim acest fenomen, nu doar in sport. - In afara de handbal ce va mai place sa faceti? Care sint hobby-urile dvs? Sint aceleasi ca si in adolescenta? - Viata mea se invirte in jurul handbalului si a familiei, nu prea mai am timp si pentru altceva, dar cind timpul imi permite ascult si ma destind cu muzica, mai citesc o carte, ies cu prietenii. - Ati fost mereu printre fetite, fete si femei, v-ati antrenat cu ele, le antrenati, aveti o fetita... Ce le urati si ce sfaturi le dati acum, ca de 8 martie, dar si in general? - In primul rind, pentru fetita mea, mi-as dori sa fie sanatoasa, sa isi gaseasca drumul si modelul in viata, pentru ca Sorina este totul in viata mea. |
Redactia: Mihail Vakulovski, Alexandru Vakulovski, Carmina Trambitas, D. Crudu, |