prima poveste
fetita ocoleste casa
ocoleste si ocoleste
din cand in cand
indoaie usor genunchii
si arunca in sus cu amandoua mainile
o minge de plaja galbena
si mingea se invarte in aer
si straluceste
dincolo de gard
umbra
si aici fetita ocolind
cu parul naclait de sudoare
casa
si apoi satul
si la urma de tot
pamantul
a doua poveste
am sa ma opresc atunci
si am sa-mi cercetez mainile
mama mi-a spus ca nu poti sa faci nimic
daca nu inveti mai intai
sa-ti ingrijesti mainile
si sa le-ntelegi
si-am sa corectez tot ce e gresit
pielea descuamata ph-ul
pielitele
unghiile roase
si-apoi asteptarile
in fundul stradutelor laturalnice
am sa-mi fixez un univers
si tot ce trebuie sa faci
atunci cand te muti intr-o tara straina
si-apoi o sa fiu available
cu un smiley imens in loc de mine
gata sa arda in camera ta
cateva minute lungi
sau ore
sau ani intregi
a treia poveste
ocoleste intrebarile bunicii
frica o musca sub san
scormonind insetata
cristale scanteiaza peste tot
si numai ea le vede
sahara isi linge labele
ochii ii sunt jilavi si blana uscata
fetita o mangaie
si bunica o cearta
o trimite sa-si spele mainile
si numai ea vede cristalele in ochii saharei
si numai ea simte frica
cum o musca sub san
cu coltii ei
scanteietori
a patra poveste
lumina izbeste portile
soarele de noapte curge ca un film
pe chipul fetitei
ii mangaie ochii
in care frica s-a mai linistit
mama intra
pandeste tipetele dalelor
ii pandeste tocurile
in timp ce ramane lipita de garaj
cu spatele drept
cu mainile la spate
fetita gusta din ciocolata
si se gandeste la mama
si in mintea ei mama e o jucarie
cu care nu stii sa te joci
si soarele se-nchide in pupila ei
brusc
ca botul saharei
in intuneric
a cincea poveste
isi intinde buzele mama si iti saruta obrazul
ca pe ceva sfant
apoi insurubeaza privirile
pe langa piciorul mesei
si ramane acolo
tu incerci sa schimbi ceva
lasi sa vada fetita
cum isi ridica parul de pe ceafa
si il strange nepriceput
cum ciucurele imens ii straluceste in par
stramb
sa pipaie torsul paros al fricii
sub coastele fetitei
sa atinga otelul din care-i sunt facute oasele
si rulmentii bine stransi
fixati in loc de genunchi
a sasea poveste
(fetita adoarme
tricoul umed i se rasuceste pe coaste
linistea ii inveleste degetele)
ti-am spus ca n-am sa mai vin niciodata
atatea pasari crapate in pereti
aici la tine
conturate perfect
eu nu cred in lucrurile astea
si trupul devine greu respira greu se misca greu
aici parul aluneca pe cearsaf
greu
ca pe chipul jilav al soarelui
e cumva mai liniste
aici la tine
si totusi mi-am promis n-am sa mai vin niciodata
degetele tale alunecandu-mi pe spate
tricoul rece
serile de nailon
invelindu-ne trupurile
eu nu cred in lucrurile astea
a saptea poveste
si totul pare o campie cu maci
daca vrei
mi-ai trantit intr-o seara
in timp ce imi framantai talpile
cu degetele tale subtiri si atat de albe
mai albe ca frica
oamenii se adunau pe la mese
tarand scaunele
daca te gandesti bine
privirea poate fi un exercitiu
totul dispare
campiile astea dispar
impinse in spatele blocurilor
in spatele celorlalte lucruri
dar tu nu uiti niciodata
vezi campul neted
florile de maci
si un soare jilav
lipit stramb
deasupra casei
a opta poveste
stiu e vina mea
tu mi-ai spus pe tine te cunosc
si eu am strans intre degete fata de masa incet
incet de tot
si eu am strans fata de masa
ca pe ceva foarte drag
si totul s-a strans
ultimul a alunecat soarele
mangaindu-mi genunchii
in intuneric
gustul acrisor al macilor
a noua poveste
drumul iti intra in ochi
mergi mergi
si drumul e-n ochi
ca o crenguta de salcie
de pe care cineva a tras
cu pumnul strans
frunzele
si fusta fosneste in aerul rece
fusta mangaie
drumul te taie
si tu te risipesti
ascultandu-ti fusta
cum fosneste
si toate zgomotele din jur se scufunda
ca parul mamei alunecand in masina
cu doua sacose de plastic
si ramanand asa intr-o fotografie
numai masina si parul scufundat de tot
si cainii care se arunca
sa-ti sfasie fusta
nu-ti fac nimic
se scufunda si ei cu toate
in apa care creste
acoperind macii infloriti
a zecea poveste
am crezut ca ai sa alergi asa cu mine in brate
ai sa ma duci undeva
si eu am sa despic cumva linistea
in jurul nostru
am sa despic linistea in jurul tramvaielor galbene
si-n jurul femeilor in rochii usoare
si-n jurul mamei cocotata pe scaun
in bucatarie
si-n jurul ochilor ei albastri
si zgomotele au sa-mi intre in creier
brusc
ravasind totul
limpezind totul pana la urma
dar tu ai ramas cu mine in brate
sub soarele de vinil
si bratele ti s-au inmuiat
si la urma n-a mai ramas nimic
un trup de femeie alunecand pe trupul tau
ca o rochie usoara
ca un soare palid
(lucrurile astea nu se uita niciodata
trupul creste creste creste
macii cresc cresc
si cineva ramane in fundul pamantului ghemuit
si-ti face semn de-acolo
si n-ai cum sa uiti)
ultima poveste si prima poezie
bunica apleaca incet galeata
laptele aluneca pe smaltul mancat de rugina
serile aluneca clatinandu-se
in inima ta
in inima ta ca o pasare rosie
conturata fin
santuri inguste in praf
si ana
incaltandu-si sandalele
degetele ei rasfirate
spatele curbat moale
n-a fost niciodata mai cald
bunica pune laptele pe foc
si serile de nailon se strang fasaind
in jurul lucrurilor
bunica incetineste totul
cand vrea
(si ana
care ma intreaba mereu
epuizant
esti bine
esti sigura ca totul
e bine)
|
