DRAGOSTE
Doar un fir de nisip incape
intre inimile noastre.
Din el
perla ar putea sa apara
dar
si pustiul cu el
poate-ncepe...
PRIVIREA TA
Sub lumina vazului tau
trupul meu
lasa umbra...
SOCRATE
...iar cand l-au vazut
ca-si priveste atent chipul in
oglinda cupei cu cucuta
l-au intrebat: „Ce faci?”
„Ma uit la un om”,
le raspunse...
DUPA...
Dupa ce-si pierduse auzul
bietul Beethoven nu se mai temea
de piane dezacordate
ci
de suflete dezacordate
se temea.
INSCRIPTIO
Ceea ce nu-i ajunge aurului
spre a deveni arama
de orga
e
lipsa-i de
armonie.
HAMLET CEL BATRAN
Precum si domniile voastre
il stiam doar pe Hamlet cel tanar
vesnic tanar
dar – mare surpriza! – il intalnesc pe
Hamlet imbatranit
mai batran si mai neputincios chiar decat Lear
din Lumea Shakespeare.
„La ce te gandesti?” il intreb.
„A fi sau a nu fi?” imi raspunde Hamlet
cel batran
precum veacuri in urma
raspundea
intreband
Hamlet cel tanar.
ODATA SI ODATA
Logic chibzuind
pietroiul tabarcit de Sisif
din zi in zi se face tot mai mic, mai nimic - in
aburcarea si rostogolirea sa
el se macina
se slefuieste de alte pietre
devenind tot mai rotund
si mai putin in greutate
pana va ajunge cat o pietricea de rau
cat o pietricea lustruita de valurile marii
cat o pietricea sarata pe care
asemeni lui Demostene
ne-oratorul, ci urlatorul Sisif o
va pune sub limba-i peltica
de atata tacere
pentru a striga odata si odata clar:
Lume, lume!
Am ispravit!
FARA DATORII
Mi-a spus norocul:
„Nu ti-am dat nimic
ca mai apoi sa nu am ce-ti lua –
mi-ar fi fost mila sa te jefuiesc...”
Nu i-am raspuns
caci nu aveam motiv
nici sa-l injur
si nici sa-i multumesc...
REGULA GENERALA
Poezie
dulce-amara
pe nimeni nu l-ai facut
cu adevarat fericit
ci doar
(multam si pentru atat)
mai putin nefericit
l-ai facut.
DIOGENE
In gura butoiului
propria-ti umbra ti se asterne la picioare
si
resemnat
tu ingenunchezi pe presul ei intunecos
cerandu-i indelung iertare
destinului tau nenorocos
sabotat de zei
pentru ca nu-l poti rasplati decat
cu apoteoza negativa a
sentimentelor rapuse care
ti se depun pe inima precum un
praf aspru de piatra ruinata in
adancul carierelor parasite.
ASPIRATIE
SI
OPERATIE
...si i-au gasit
in inima
adanc
doua aripi mari
impaturite...
INTRE MIZERIE SI SARBATOARE
Ca artistii au dus-o din prost in mai deplorabil
e o axioma genial de trista.
Unul din ei
chiar definise splendid mizeria: Am - zicea
o imensa experienta a saraciei
dupa ce spusese ceea ce spusese Eminescu despre
poezie si saracie. Iar
pianistul asta aproape de renume
cand interpreteaza, par exemple, „Sonata lunii”
sub brumatele clape ale pianului striveste
plosnite si gandaci de bucatarie
cuibariti pretutindeni si cu nemiluita
in frigurosul barlog comunal, - constati
si
cu cateva clipe inainte de a izbucni in sudalme
reuseste totusi sa-ti dezamorsezi ura,
pentru ca
dupa alte cateva clipe
de izbanda acestei mizere ispravi intime
mai sa strigi, ne-intim: „Ura-a-a! Ura-a-a!” – tu
necuceritor de nimic
dar
stapanitor de sine
si compatimitor de ceilalti care iti seamana in
destin pagubos
si pentru care totdeauna sacrifici deznadajduit
partea ta de bucurie.
Infima
dar necesara...
MUZEU DEASUPRA CAPULUI
Rafturi, rafturi... Pe unul din ele – PAIUL
de care s-a insfacat candva cineva
salvandu-se de la inec. (Posibil
fost-a faptura de spuma a Afroditei.)
Suspendata de candelabru – CRACA
pe care un ins si-a taiat-o de sub calcaie.
(Putea fi Icar la
inceputul zborului sau.)
Pe alte rafturi – CUTIA PANDOREI
SABIA LUI DAMOCLE
MANA CEREASCA
MARUL LUI NEWTON
FOARFECELE DALILEI
CENUSA DE PRESARAT PE CHELIE VINOVATA
MACIUCA
BLID ZBURATOR
(in afara de CRACA – toate
destinate capului) – suspendate
montate
legate
clatinate deasupra vizitatorului –
bietul om! – care
ajunge ceea ce ajunge in dependenta de
ceea ce-l trasneste peste crestet.
CONFUZA SURPRIZA
Nu ti s-a intamplat sa innoptezi in camp
si
trezindu-te in zori sa
simti, sa observi lastari atosi
reci carcei de volbura
incolaciti – deja – de degetele tale? –
salbatic
iti zvacnisera bratele indarat
ca de la gura de foc
ca de la gura de sarpe!
Ce sentiment de dramatica si
concomitent
lesietica stupoare...
HAIKU AUTUMNAL
Palide petale
suprapuse
ca buzele unei mumii.
EPISOD
Iesi in prag
iesi la gerul iernii
si
aburul propriei tale suflari iti
sare-n piept precum
o pantera domesticita....
CAPRICIUL 13
La inceput
sabia iesise din sarpe ca
dintr-o teaca
apoi
autosmulgandu-se
desfacu lighioaia ca pe o pastaie
de planta absenta...
(Deocamdata atat. In continuare
daca e necesar
sunt gata sa nu raspund la intrebari...)
BATATURILE DE CRISTAL
Migdalata
dolofana
luna-i fata genghis-hana
pe care-o innobileaza
stelele orientale
mirosind a portocale
si jucand cristale-n lustra
tainica si zarathustra –
bataturi si cicatrice
ce le-avu pe creier Nietzche.
RUGA DEZNADAJDUITULUI
(motiv oriental)
Din somn cand deschid ochiul – este inlacrimat.
Stiu despre ce-a fost visul. Cum l-as fi uitat?
A somn se-nchide ochiul meu – inlacrimat.
Ah, cum sa uit cosmarul aievea intamplat?
Ma fa sa-ndur, proroace, patima de jar
Si plansu-mi ce-i ca marea – fara de hotar;
Imi da intelepciune pentru a rezista
Sau, daca n-ai o piatra, – imi da in cap c-o stea!...
ALT VIS
...in fine
in miezul de noapte al visului
rasari ziua in care fu decretata generala
pururi necurmata pace
si
lacrimand (unii – de bucurie, poate)
visatorii ostasi si orgoliosii caporali
prinsera a-si arunca din ranite
tainuitele bastoane de maresal (printre care
de fapt
se nimerea si cate un
baston de cauciuc...).
FIZIONOMIE
Cu fata ta crispata de ura
nu pata lumina.
CINETICA
Se scutura
la-
lea-
ua.
Ca-
de
prima
petala
a doua
a treia...
ultima –
cateva
episoade
de
purpur...
IRONICA
1
Parca pricep ce indrug-
supravietuiau ei si zimbrii
daca
se lasau aplecati
in jug.
2
Parca pricep ce indrug –
racul purpuriu se retrage obsesiv dintr-un
posibil jug.
IN LEGATURA CU ACEST EVENIMENT
In sfarsit am descoperit ingerii
precum se mai intampla in acest secol a descoperi
triburi prin paduri tropicale.
I-am vazut noaptea intamplator.
Isi odihneau aripile pe turnul televiziunii.
(Albi
in stol
precum erau
faceau turnul sa para o
enorma papadie.)
Venisera pare-se intr-o excursie
pe aceste meleaguri si
luminatul carturar al noptilor
cucuveaua
cu ochelari pe nas (de fapt pe clont)
le citea de-acolo
de sus
neonul reclamelor
de (mai) jos
prefacandu-se ca nu o intereseaza
liliecii incalciti prin jerbele vitei-de-vie
catarate pe balcoane.
Si in acea priveliste ramasa ca si cum
de pana la potop
se auzi urnirea vantului din loc.
El zburataci tribul ingerilor
asemeni panusilor de porumb
frunzelor de tutun
nepapusite
sau perdelelor dogorite vara-ntreaga
smulse apoi de la geamuri si purtate
prin vartejul inceputului de toamna.
...Misteriosii excursanti se amistuira printre
plapandul rasad de lumina
al stelelor
pe langa
baticul portocaliu – fireste – al lunii
trecand in zbor fara de soroc
si intorcandu-se in rezervatia naturala pe care o au
sa presupunem
la marginea fanteziei omenesti...
De altfel
in legatura cu acest eveniment – nimic deosebit. Doar ca
un fistecine
a injurat ingerii
deoarece falfaitul aripilor acestora tulbura cadrul
unui moment periculos din meciul de fotbal
transmis prin Euroviziune.
1974
GAND LUCID
La picioarele noastre
umbrele noastre
ca niste morti neingropati.
NOE & POETII
Noe i-a uitat
nu i-a imbarcat
cine salva poetii?
PRABUSIRE
De jur-imprejurul palmei – Marele Abis
si liniile sortii
prabusindu-se in el…
DADAISM CU OCAZIA PRIMEI MELE
SOSIRI LA PARIS
Sigur garçon mai b(o)em ceva
dadaist. Mai ada-ne o Champs-Élyseés… pardon! O
samp-
anie “Clairette de Die” caci
vezi doar cum pe noi oaspetii din Est
fericirea ne cauta pana si prin buzunare
insa asa si nu ne gaseste pre noi
camatarii banilor de telefon
necesari pentru a-i suna pe Ceea Lume pe
Tristan (fara Izolda) Tzara Brancusi Ionescu
pe Emil Cioran… De bucurie ca
am reusit sa vorbim cu compatriotii
o sa b(o)em in continuare snaps… pardon! Champs…
pardon! Samp-
anie sampanica sampanea pana vom incerca sa dansam
incrancenat de balcanic precum Zorba Grecul fara
Zoarba lui
dupa care graçon dumneata frate latin
frantuz tipic cu vocea de un timbru nazonat
vei cauta sa ne dai afara din
infernul confortabil al bodegii insa
te prevenim ca nu-ti va iesi pasienta precum
nu-i iesi lui Platon care inca in antichitate – bineinteles ca
ai auzit de ea – incerca sa ne dea afara din
republica sa (credea el) autonoma. Sigur repu-
blica
si
repu-
tatia lui Platon sunt notiuni repu… pu… repu-pu..
diabile pentru ca zau
nu e deloc frumos ceea ce a filozofat el
vizavi de poeti in intentia lui
de a-i da pe astia afara din tara. Sa
nu-i urmezi exemplul garçon si
sa ne mai lasi in bodega de unde noi
vom iesi benevol
de buna voie parasind si Champs-Élyseés si
intreg Parisul
plecand in drumul nostru.
Asadar
inca un dar garçon inca o sampanie clara din Die
ce ne sporeste buna dispozitie ca un diez muzical
la inceputul portativului si sfarsitul acestei
partituri parisiene.
Et l’ addition
s’il vous plait garçon!
Paris,
30.IX.1996
OFITERUL STARII CIVILE
Naiba stie de ce
ofiterul starii civile – el
cel care primeste mirii
legifereaza casatoriile
binecuvanteaza cresterea demografica
slaveste pacea – naiba stie de ce el
ofiterul starii civile vine la starea civila cu
casca pe cap.
Aceasta
nu va spune nimic
domnilor nuntasi
nasilor?...
UN TRANDAFIR IN NISIP
Tu – acum foarte multi ani... Paseste
grabita pe strada si
sanii tai tineri se indeparteaza unul de altul
pe orizontala... Azi
ma gandeam abatut la eterna moara care
sub pietre de munti macina scrasnit
nisip pentru pustiuri si
intr-un gest oarecum inconstient
in amintirea ta in
nisipul reavan al plajei am prins a ingropa
un trandafir de purpur (o inima
ar fi fost totusi prea mult...)
si parca
te aud nedumerindu-te: „O inima
ti s-ar fi parut prea mult?
Cum se poate?!” – de data aceasta
convingandu-ma definitiv ca femeia doar
dragoste iti poate da
si nicidecum dreptate.
SCRISOARE INCHISA
In usor indusmanitele zile ale lui noiembrie
iubito ma gandeam sa-ti trimit
o scrisoare deschisa (ce cliseu!);
sa-ti adresez
o scrisoare deschisa
precum se face in cazul regilor
presedintilor de state
prostanacilor de fotbalisti
altor magestati...
in realitate insa
am a-ti adresa o scrisoare inchisa
pe care zic e bine ca nu o va cunoaste nimeni altcineva
scrisoare inchisa cu niste coordonate inchise ale
nedivulgatului delir al tacerii in care
avui a trage concluzia ca
atunci cand se gandeste la dragoste
fiecare din noi confirma o
mare singuratate...
PLUS DE ATENTIE
Aud materia plangand.
George Bacovia
Ma gandesc la Bacovia...
Cu un
surplus de atentie – in
bucatarii
cantine
restaurante – aud
materia mancand;
mancandu-se pe sine.
PALMA RASA
In palma lui Dumnezeu
nu exista, nu
o linie a vietii...
INFRANTI SI EI?
Uneori, zeii – infranti si ei?
Insa dansii nu pierd o lupta
pierd o victorie...
VECHIME
Lumea e atat de veche incat
Dumnezeu ar putea incepe
sa-si scrie memoriile..
RESPIRATIA LUI
Respiratia lui Dumnezeu
sporeste
presiunea atmosferica.
ZI DE ZI
Zi de zi
micile noastre pagube
in favoarea mortii
printre ele
pana si
salbaticii maci ofilindu-se de
hipertensiune.
NU DA DIN COATE
Ingere, tinere
nu da din coate, ci
da din aripi, din aripi!…
O TEMPORA!
O tempora, o mores! Nici
chiar ciungii nu mai sunt cu
mainile curate…
SCRANCIOB & SONOR
1
Scranciob de venin:
in
hamac de paianjen – larva
omizii.
2
Stuf sonor.
Pe
gheata baltii - vantul
scutura paianjeni morti.
PE MARGINEA POEMULUI
poetul
sapa
adancul
propriului
poem
pe marginea caruia
pe buza caruia
bineinteles
va fi
m i t r a l i a t
ASA AMUTIT-A ZARATHUSTRA
Din resemnare
nu din orgoliu
ar fi necesar sa se decreteze o eternitate de doliu
pentru gurile inchise
pentru cartile nescrise din varii motive
bineinteles ca cele mai multe injuste tragice. Eterna zi de doliu
pentru Odiseele si Iliadele nescrise din cauza decimarii antichitatilor
sau pur si simplu – poetilor care neavand vocatie de mahar sau caporal
n-au subordonat decat propozitii – fapt ce
nu prea intereseaza lumea traitoare in legea lupului
bolborosind ca si inconstienta pseudopsalmul despte paradisul in care
leul se va culca alaturi de miel (acesta cica
ramanand intreg...) – mitologie... ca
d e b o r d o l o g i e – absurdul trecand peste marginile plauzibilului
ceva de dincolo de lumina si (de) intuneric (ca
sa spun si eu un inceput de basm pentru-adormit discipolii – adica
Mitzurile – celui cu Asa amutit-a Zarathustra (antichitatile poetii...)
pe deasupra mai si orbind ca Homer Milton Borges... (pentru ca
bucuriile nu se nasc odata cu omul dar
tristetile – probabil da...)
7/11.IV.2003
INUTILITATEA OCHIULUI AL TREILEA
n-au existat castiguri cunoscute mai multora
pur si simplu alte castiguri nici nu s-au extras si
departata populatie (din viitor)
(ca semintie intermediara in spatiul evolutiv om-
inger-
metafora) aproape ca nu era in raspar cu nedumerirea si falsitatea
pieirea se arata compatibila cu generalizarea insingurarii ca
depersonalizare in masa
iar la un moment dat (ce-i acelasi lucru cu: la o eternitate data...)
de la intensitatea cugetarii ca necesitate
dar si sansa imperioasa
din frunti miji orbita ochiului al treilea
ca si cum superior (cel putin din unghiul de apreciere a(l)
plasamentului sau), insa ivirea-i
nu avu a spori acuprinsul cunoasterii, ci doar
abundenta lacrimilor
19.VI.2003
GOL DE ARHIVA
bucuria se inalta ca o aprindere de lustre
uneori fiind si mai impresionanta – ca reflect-
o(a)rele stadioanelor cand competitiile se tin in nocturna
lumina puternica le convenea pana si in agresiva-i ipostaza de
atacatoare a cristalinului ochilor – astfel
nu-si vedeau reciproc defectele
spunandu-si ca sunt ceva deosebit
nemaivazut
copiilor le era interzis sa se frece cu pumnisorii la ochi
sa foloseasca cioburi de sticla colorata ori afumata – mic si mare
se aflau in conditii egale de comprehensiune
azi
de treci codrii de arama
si mergi la arhiva-le
in transeele ei nu vei gasi nici o fotografie din
acele vremuri cu lustre si reflectoare: pur si simplu
iluminatia fusese prea intensa – ca o
leucemie a celuloidului
29.VI.2003
DE SPUS PRUNCULUI
e tarziu sa mai plangi: viata
deja a inceput...
SANCTA SIMPLICITAS
cambula
cu ambii ochi pe un singur obraz
pare a fi dintaia creatie divina
Dumnezeu concepand-o pe cand
era copil
(sau
egiptean)...
* * *
pe Pamant
in anul acesta
2006
moartea deja si-a facut de
peste un milion de ori
avort
PREZUMTIA NEVINOVATIEI
Un inger
pra-
bu-
sit
inca nu e un inger
CA-
ZUT!
* * *
Se lauda inde ele
doua baltoace:
– Azi
am scaldat un porc.
– Eu, ieri
am oglindit un inger.
CALUL GURA-CASCA
Bineinteles
Pegas e prototipul calului de dar
insa deja dresat
sau care a prins la minte
de a umbla mereu cu gura cascata –
nu care cumva
cu labe murdare
vreun fistecine ce se crede poet
sa-i mai insface botul
spre-a-l cauta la dinti.
1976, DEBUT
pe cand debutam si eu
versurile poetilor „de pe la noi”
mai purtau inca rime marimea 43-45
ca la incaltaminte
iar cele ale poeteselor –
numerele 34-36
bineinteles pe tocurile
semnelor de exclamatie
eu insa
as fi debutat ca si cum desculti
un (s)critic scriind: ce
poet ambitios – pe
parcursul intregii carti
nu a admis nici o pereche de
incaltaminte... – pardon:
de rime...
POZE PE CER
uneori
la manastire
maicutele batrane
le pun mana la ochi
calugaritelor novice – cand pe cer
norii alcatuiesc
figuri in poze si fapte
indecente
ALB DE CANTEC
Aici canta Paganini
(de doresti
poti sa pui numele lui
Barbu Lautaru. Sau
George Bacovia – si el
viorist fiind). Canta
indelung. O epoca
poate.
De pe strunele scripcii sale
se scutura iata
o mica iarna de sacaz.
* * *
uneori
viata mea a fost
foarte dura
incat
moartea nu ar parea
decat
literatura
* * *
in ploaia torentiala
ce mult s-a ingrelat
drapelul din panza de camuflaj
al piticului
* * *
la doi kilometri de Ipotesti
pe lac
nuferii
cu auria lor punctuatie
sau mai adecvat zis – punctofixatie
nu stiu cum imi amintira
de bolta instelata
de celebrele constelatii
printre care
ursa mare parca ar naste
ursa mica
valura
albastra placenta a apei namoloase...
ECOU
in piramida – ecou
de trosnitura – trosnesc
ridurile mumiilor
PE VOLUMUL „POETII UNDEGROUNDULUI”
–... si in genere
tineti-va limba dupa dinti!
– E prea tarziu...
– Ce ai in vedere?
– Am in vedere ca nu mai am dinti –
mi i-ai dezbatut tu
curva de putere sovietca ce esti
astfel ca
nu-mi pot tine limba dupa dinti
spunandu-ti precum ti-am spus
curva de putere sovietica ce esti tu...
GUST
in gura
gust de metal –
zabala
cal
in gura
gust de piatra
si san de sirene –
libertatea cuvantului
Demostene
|
.jpg)