“They thought I was a Surrealist,
but I wasn`t. I never painted dreams.
I painted my own reality.”
FRIDA KAHLO
Porecle
eu sunt picior-artificial
si ma ascund
asa cum nu am facut pana acum
mi-e greu sa-mi schimb numele
dupa ce am fost celebrata
ca zi nationala
dar voi ramane cu toate denumirile
asa cum raman cu mostenirea
oaselor strambe
incarcate
in ochii mei negri
rar se vede ceva
*
picur zidaria proaspata
a strazilor
o lipesc in
tarcurile unde lumea
libera vrea sa vada
estul cu vestul
in aceeasi incapere
caut pana la ultimul stra-strabunic
mortii scrijeliti intr-o
istorie care incepe cu mine
incadrez fiecare om
intre rame de lemn
ii spun sa ramana acolo
nemiscat
sa traiasca
testament vizionar
Impreuna pe sine de otel
placerea e usoara
am avut
prieteni la fel de tineri ca mine
mergeam,
in jur se adunau ecouri si sunete
sunt fotografiata in timpul accidentului. sira spinarii
imi sare. se intinde alaturi de a celorlalti
minutele se bat pe o arena inauntrul creierului
mort
suntem doar un conglomerat de carnuri
avem aceleasi picioare, aceleasi fete,
un sange
din care mi-e interzis sa beau
suntem generatia, suntem aproape mortii
mi-e frica sa deschid pleoapele
in jur
miros oamenii jupuiti de viata
Ghipsuri de flori
sunt o doamna care poarta corsete in pat
barbatii mei sunt bucati de ghips
alaturi de care stau nemiscata
avem o iubire rigida pe care o las sa astepte
fals in acte. am vertebre asezate impotriva naturii
nu mi-a vazut nimeni trupul din care
copiii ies prin capota aurie pe care o port
deasupra pantecului
pe fereastra camerei
asez oboseala pasarilor
sa-mi dea drumul
*
imi vad chipul in nuante
peste care arunc cu apa murdara
un gand particular /
libertatea asta batrana
mai are putin de trait
durerea continua
din raze X
in spate si in picioare
plina de oase
le-am ascuns bine in
interiorul meu ca un peisaj
pe care sta aninat Dumnezeu
Pantece
micile mele placeri le-am infipt in pamant
adanc
ca gandurile unui fetus
incerc sa fac un copil urias
care sa-mi umple pantecul
sa fie viu, printre zidurile dinauntrul pelvisului
creste. este baiat
iese printre cutitele doctorului
care imi desface burta
o infasoara in bandaje albe fara picaturi
de sange
pe patul cu grilaj de fier forjat
sigla spitalului cu oase craniene mari
si miros de sulf
ma dezbraca
*
sunt un animal
sub mine curge sange
asezata pe partea dreapta a patului
tin in maini mai mult de 3
melci cu umblet usor pe piele. incetinesc ritmul
pulsului si
fetusului care zambeste pamantiu
suspendat in neputinta mea
pe menghine uriase
si corsete
este aproape nascut
toate sunt aproape vizibile
*
barbatul cu puteri
s-a pierdut in cheagul de sange
s-a deplasat in textura patului
cu urma de copil
intr-un giulgiu in care imi ascund
mortile si durerea prematura
decupez mici ferestre pe care se vad
furnale si fabrici
deja concepute
elibereaza fumul prin stomacul taiat
si oasele avortone
ma scurg prin pereti usor
despartita in doi fetusi morti
intr-un vas albastru si o
eprubeta in maro
Interviuri
care este parerea dumneavoastra despre ceea ce se petrece in tara, in lume?
femeile devin din ce in ce mai puternice / barbatii pleaca pe front fara griji
toata lumea e un haos economic / politic /
ma satur de stirile de la TV in care
vad mutilare in pantecul nostru gras
am un jurnal in care scriu
din tinerete pana acum,
intrigi, ziare, stiri care ma inspaimanta
ma scrijelesc cu stema unui paianjen
care pe mine nu se poate urca nici macar in somn
am un jurnal in care imi traiesc fertilizarea fara copii
ruptura magica din pantecul arid
capturarea spionilor realitatii
am pierdut ingerii in joaca,
moartea si sulitele lor ascutite
ofer dragostea mea
il iau de mana pe micul Stalin care face tumbe
in fata lumii
cu mustata lui pe care se catara dracii
“Naturaleza viva”
Placeri lucide
imi duc un deget la gura
e imbracat in dantele
piele tanara
cu plasa
ochii prea negri se curbeaza sub genele lungi
ale femeii lipite de mine
prin rosul crud
dau jos cuiele
si carja imi ridica usor drapajele
sub fuste suntem femei
ajutate de doctori
*
in singuratate am sot
imi povesteste despre noi
si expozitii particulare
cu mine
*
sunt prezenta in radacinile lunii
in feminitate
intr-o viata care incepe cu eclipsa
din uter
imi simt prezenta in lumea miscatoare
in foc, in drumul pe care ma poarta
propria nastere si
ziua cea mai lunga
dorintele imi sunt asezate pe un pervaz public
cu pescarusi si animale
care zvacnesc
placeri lucide
acolo unde
lumea e o gura senzuala
& jos imi scriu numele
*
de ce stau intr-o camera cu morti, nu ies pe strada?
in viitor oamenii vor opri langa mine
un popas lung
cu flori si Pieta
intr-un pat
sub cearsaful alb
oamenii se vor imbiba de culoarea mea bruna
ma dezlipesc autocolant de ziua de azi
si las stropi
pe soseaua fara trecatori
|
