MARIANA SIPOS PAUL GOMA - 2005

Paul Goma e un fenomen.

- Phénomene: tous ce qui apparait comme remarcable, nouveau, extraordinaire" (Diccionaire de notre temps, Hachette, 1991)
Asadar: remarcabil, nou, extraordinar.
Asa a fost toata viata! Asa a fost in 1956, in 1971, asa a fost in 1977, cind a reusit sa zgaltaie un intreg sistem totalitar comunist, asa este si acum, in 2005, cand numele lui e rostit din nou tot mai frecvent.

Pentru ca:

- Paul Goma revine in librariile din Romania cu doua impresionante volume ale Jurnalelor sale (anii 1999-2000 si 2001-2003), Editura Criterion Publishing, 2005, si cu volumul Culoarea curcubeului '77, aparut in februarie 2005 la Polirom (www.polirom.ro), o carte-document despre cel mai important moment al dizidentei anticomuniste din Romania, intrat in istorie cu numele: "Miscarea Goma pentru drepturile omului". Prilej de rememorare si de recunoastere publica din partea statului a meritelor lui Paul Goma in lupta anticomunista, recunostere care intarzie de 15 ani, timp in care altora li s-au recunoscut public merite reale sau inventate, li s-au oferit medalii, decoratii, titluri, pamanturi, imobile, scutiri de impozite!

- Paul Goma include, in partea a doua a volumului Culoarea curcubeului '77 sute de pagini-document (comentate de autor) din dosarele de urmarire informativa intocmite de Securitate, sub numele de cod "Barbosul", pagini care confirma importanta pericolului pe care il reprezenta Paul Goma pentru regimul comunist. Prilej de implicare a institutiilor statului in dezvaluirea intregului adevar despre vinovatii care au comandat si executat masurile represive impotriva lui Paul Goma si a tuturor celor care au aderat la protestul sau.

- Paul Goma i-a chemat in instanta pe cei 13 securisti care l-au anchetat si torturat in timpul numeroaselor sale proteste anticomuniste si a detentiilor sale politice din anii regimului comunist. O alta plangere penala, de data aceasta impotriva lui Ion Iliescu, a fost facuta publica in presa centrala. (Ambele sunt reproduse integral intr-un supliment al revistei Origini) Parchetul General are datoria sa informeze public despre solutionarea acestor plangeri penale. Pana acum nu a facut-o!

- Paul Goma este primul (si pana la un moment dat - singurul) roman care a avut curajul sa exprime public, raspicat, criticile sale la concluziile Raportului Comisiei Wiesel, raport dat publicitatii pe 12 noiembrie 2004 prin afisarea pe site-ul Presedintiei, dar neadus la cunostinta tuturor romanilor, dat fiind ca nici un ziar nu l-a publicat in intregime;

- Paul Goma a declansat, prin publicarea in cotidianul Ziua (24 februarie 2005), dar si in New York Magazine (16 februarie 2005) a incendiarului sau eseu "Sa invatam de la evrei", o ampla dezbatere despre uitare si memorie in cazul represiunii si crimelor regimului totalitar comunist. In dezbaterea din paginile aceluiasi ziar Ziua au intervenit: Radu Portocala si Dan Culcer - ambii din Franta, Gabriel Andreescu si Dan Pavel, dar si sute de cititori din tara si strainatate prin comentariile lor pe Forum-urile de pe internet, cititori pentru care - constat - Paul Goma ramane un simbol al rezistentei anticomuniste si al demnitatii de care societatea romaneasca are nevoie si azi, la fel ca in anii comunismului.

- Paul Goma revine in actualitate - din pacate! - si prin calomnierea, insultarea si denigrarea sa (nota bene: pe micul ecran al unei televiziuni din anul 2005!) de catre chiar tortionarul sau din 1977, pe numele sau de general de securitate si de personaj malefic in cartile lui Paul Goma - Nicolae Plesita (numit "Sacou" in "Culoarea curcubeului" pe timpul cand "banditul" Goma nu stia inca numele celui de la care primea pumni "si cu stanga si cu dreapta" in timpul arestului din penitenciarul Rahova)

- Paul Goma revine in actualitate si prin protestele din presa semnate de personalitati din tara si din strainatate in fata cinismului si sfidarii fara egal a generalului Plesita, dar - mai ales - ca si in 1977 - prin tacerea asurzitoare (cu cateva exceptii rarisime) a celor care nu au dreptul sa taca: liderii partidelor politice, liderii de opinie din fruntea acelor ONG care sustin ca apara drepturile omului, democratia, informarea corecta, memoria victimelor comunismului; conducatorii Uniunii Scriitorilor si ai asociatiilor de jurnalisti; editorialisti, realizatori de programe TV, dar si tacerea institutiilor statului care ar fi trebuit sa se autosesizeze: de la CNA (care a actionat tardiv doar la sesizarea si insistenta mea si a unui grup de personalitati care mi s-au alaturat) si pina la conducerea CNSAS care nu stiu ce asteapta pentru a-l "deconspira" ca a facut politie politica pe auto-deconspiratul Plesita si sa-i publice numele in Monitorul Oficial, asa cum cere legea si cum o tara intreaga are dreptul sa stie. Dreptul la dreptate si adevar!

I.

O carte-document la editura Polirom:
CULOAREA CURCUBEULUI '77 - COD "BÃRBOSUL"

Cu acest titlu este prezentata cartea lui Paul Goma pe site-ul ALTERMEDIA: http://ro.altermedia.info/index.php?p=2076

Citam din comentariul datat: 26 februarie 2005

Note informative despre "unul dintre cele mai periculoase elemente ostile din rindul scriitorilor"

CELEBRUL disident roman Paul Goma a publicat la Editura Polirom fragmente din dosarul sau de Securitate (dintre anii 1957-1977), carora le-a adaugat comentarii, punindu-le astfel in contextul lor real. Goma reconstituie prin prisma acestor documente o lume cuprinsa de absurd, in care el devenise un veritabil "dusman al poporului". "Ceea ce arata filele din dosarele mele este subterana mai… subpamantica decat Jilava, decat 'Submarinul de la Interne', decat minele de plumb din Maramures", remarca autorul in nota ce precede textele grupate sub titlul Cod "Barbosul".
Pentru Goma, adevaratul dusman de moarte este securistul - insul in uniforma, cel care haituieste, chinuieste, umileste - chiar omoara semeni ai sai, iar nu informatorul. Din acest motiv l-a refuzat pe istoricul Stejarel Olaru sa deconspire pe baza dosarului sau de Securitate informatorii "protejati".
Intr-o nota de analiza a actiunii "Barbosul", Paul Goma este caracterizat astfel: "Barbosul este unul dintre cele mai periculoase elemente ostile din randul scriitorilor. Fost condamnat politic pentru actiunile dusmanoase initiate in randul studentilor, a continuat si dupa aceea sa se situeze pe o pozitie nepatriotica."
Notele informative ale Securitatii sunt prefatate de celebrul jurnal publicat la sfarsitul anilor '70 in strainatate - Culoarea curcubeului '77, in care Goma depune marturie despre tratamentul indurat din partea organelor represive ale statului, impreuna cu familia si prietenii sai, "doar pentru ca cerusem… drepturi ale omului".
Exilat de peste douazeci de ani la Paris, Paul Goma si-a pastrat intact tonul critic fata de realitatile romanesti. Intr-o emisiune recenta a lui Vlad Nistor de la Realitatea TV, realizata la Paris, Goma afirma ca nu se gandeste inca la o reintoarcere in tara. "Voi reveni doar atunci cand vor pleca de la putere si ultimii comunissti", afirma scriitorul.

II.

Eugen Ionescu:
"Nu avem adevaratul curaj al lui Goma..."

Cartea Culoarea curcubeului '77 a fost scrisa in Franta, imediat dupa plecarea scriitorului din tara, in noiembrie 1977. Tradusa in frantuzeste, este publicata in 1979 la prestigioasa editura Seuil cu titlul Le Tremblement des hommes (Cutremurul oamenilor). Ecoul este imens: recenzii la superlativ apar imediat in cele mai prestigioase ziare din Franta: Le Monde (sub semnatura lui Eugen Ionescu), Le Magazine littéraire, La Quinzaine, La Croix, Maintenant, ca sa citam doar cateva.
Sa-l ascultam pe Paul Goma insusi rememorand destinul acestei carti intr-un fragment din "auto-prezentarea" scrisa la inceputul lui august 2000, cu gandul la o viitoare editie de autor a cartii:

"Povestea acestei carti de marturie este:

Am ajuns la Paris in 20 noiembrie 1977. La 22 noiembrie am dat o conferinta de presa in Auditoriul FNAC. Prezent, Claude Durand ("vanatorul de disidenti") m-a intrebat daca n-as scrie, pentru editura Seuil (cu Gallimard incheiasem contract pentru romane) un volum de marturie despre evenimentele din 1977 din Romania - pe care tocmai le povestisem…
Am fost de acord. Peste sase luni (in luna mai 1978) am predat manuscrisul primului volum cuprinzand "Iarna" si "Primavara" ("Vara" si "Toamna" ar fi fost incluse intr-un al doilea). A fost botezat in franceza: Le Tremblement des hommes (titlu sugerat de un reportaj din Le Nouvel Observateur din mai 1977, semnat: Bernard Guetta - care scrisese ca in acel an Romania cunoscuse doua cutremure: unul de-pamant, altul de-oameni), purtand un subtitlu editorial: Peut-on vivre en Roumanie aujourd'hui? In traducerea lui Alain Paruit, volumul de marturii a fost lansat la 5 martie 1979, in prezenta lui Eugene Ionesco si a lui Fernando Arrabal. In 1980 a aparut traducerea in neerlandeza (Paul Koeck), sub titlul: Met het woord tegen de muur, la Elsevier Manteau, Anvers. "
(Jurnal 1999- 2000, ed. Criterion Publishig, 2005, pag. 522)

Culoarea curcubeului este poate "copilul" cel mai iubit al lui Paul Goma dintre toate cartile lui. Pentru ca este cartea care a avut, in Romania, destinul cel mai nefericit. Interzisa, bineinteles, ca toate cartile exilatilor politici, pana in 1990, publicata imediat dupa aceea la Humanitas, nu a avut parte de difuzarea pe care o merita, desi criticii literari i-au subliniat importanta si valoarea inca din 1990. Dar care critici? Florin Manolescu, Al. Cistelecan, Cornel Moraru, Florin Ardelean, Cristian Moraru, Ovidiu Pecican. Toti socotiti atunci din generatia tanara. Doar ei isi permiteau sa spuna ceea ce colegii lor mai in varsta si mai prestigiosi, martori directi ai evenimetelor povestite de Paul Goma, preferau, acum, in 1990, ca si atunci, in 1977, sa taca. "Caci - scrie Florin Manolescu - daca se mai poate intelge ca un fost boxer de categoria semi-grea sa se prezinte la domiciliul dizidentului, trimis de securitate sa-i sparga usa, e mai greu de acceptat ca apologia totalitarismului, brutalitatea si delatiunea pot fi chiar opera unor scriitori" (Luceafarul, 8 august 1990).
Devine astfel de inteles povestea absentei cartii din librarii pentru ca apoi, in 1992, sa apara in presa stirea ca tirajul nedifuzat a fost trimis la topit. Gabriel Liiceanu insusi nu neaga acest lucru. Ceea ce nu poate explica insa de ce volumul Gherla al aceluiasi Paul Goma (care relata experienta de inchisoare a scriitorului dintr-un timp mai indepartat (sfarsitul anilor '50), publicat in aceeasi perioada la Humanitas intr-un tiraj impresionant, nu a ramas nevandut si de ce cititorii nu ar fi fost interesati de o carte care vorbea despre Securitate si despre Ceausescu, atat una, cat si celalalt considerati, in anul marilor iluzii 1990, spiritele malefice ale "epocii" de care tocmai scapasem, iar interesul pentru orice "dezvaluire" in privinta lor era enorm. Ramane de neinteles, de asemenea, de ce nu a fost anuntat autorul care si-ar fi putut procura astfel la pret redus o parte din exemplarele nevandute sau de ce editorul (care adusese din strainatate donatii impresionante de carte pentru romani nu a donat el insusi tirajul cartii - sa admitem, nevandut! - bibliotecilor si oricui ar fi intrat in librariile Humanitas care incepusera sa fiinteze.
Citam in continuare din autoprezentarea lui Paul Goma mai sus mantionata:

"Daca in neromaneste (fragmente au fost publicate si in germana, in engleza, italiana, ceha, poloneza, rusa) marturia despre 1977 a avut parte de o primire favorabila, devenind de referinta, in limba in care a fost scrisa - romaneste - si in tara in care se petrecusera evenimentele (Romania), a avut o soarta de neexplicat, de neacceptat in oricare alta comunitate din Europa:
Nu a fost vorba de vreun "ghinion", de vreun "accident", nici de saracia in care se zbateau editurile dupa decembrie '89. Ci de sabotaj. Doi ani (1990-1992) eu, autor nu am inteles adevarul; alti doi-trei ani am refuzat sa accept evidenta acelui adevar: sabotajul cartii de marturie Culoarea curcubeului '77 nu era opera cenzorilor, a activistilor, a securistilor - a dusmanilor comunisti care aveau tot interesul sa nu li se afle faptele murdare; sabotajul a fost imaginat, pus la cale, mentinut in vigoare si in ziua de azi, 11 ani dupa "revolutiunea la romani"! de colegii mei, scriitori, de prietenii mei din tara (foste victime ale cenzurii comuniste) si de prietenii din exil, de "camarazii de baricade" ai mei Monica Lovinescu si Virgil Ierunca, cei care isi sacrificasera viata luptei - pe calea undelor - impotriva cenzurii comuniste.
Acela care se indoieste de afirmatia de mai sus (cum m-am indoit si eu, pana prin 1995…) este poftit sa deschida Jurnal pe sarite (ed. Nemira, 1997), la pagina 259, sa citeasca insemnarea de la 19 ianuarie 1990 - la mai putin de o luna de la "revolutie" [N-ar fi stricat sa o fac eu, primul: m-as fi scutit de multe (des)iluzii]. Va constata ca "intalnirea de lucru" la care ramasese stabilit sa particip si eu pentru alcatuirea portofoliului editurii Humanitas se tinuse cu doua zile mai devreme, fara mine - totusi, singurul avind experienta editoriala (franceza); totusi, autor de carti; totusi, scriitor care - alaturi de Tepeneag - daduse o mana de ajutor la publicarea in Occident a unor scriitori din Orient. Reuniunea din casa Monicai Lovinescu se facuse fara mine, cel anuntat, in mod repetat, de intalnire. Nu din intamplare, nici din vreo "uitare" - ci cu program: nu pentru intaia oara "Monicii" ma excludeau de la intalniri importante la care, pe de o parte aveam tot dreptul sa particip, pe de alta, fusesem repetat anuntat de iminenta lor. Daca am fost lasat eu de o parte (repet: la alcatuirea portofoliului editorial), in schimb (n-ar fi mai bine daca as spune: "in locul meu"?), participasera la discutii, isi dadusera cu parerea, facind sa incline balanta in favoarea sau in defavoarea editarii, la Humanitas, a cutarui scriitor, a cutarei carti ilustri cunoscatori ai literaturii in general, ai celei romanesti in special precum turcologul Mihnea Berindei si Beatrice a sa din acel trimestru, fata Doinei Cornea.

Mai apoi Monica Lovinescu mi-a explicat: ei lucrasera foarte bine si fara mine - ce voi mai fi vrand, din moment ce pe "lista lui Liiceanu" fusesera incluse si cartile mele Culoarea curcubeului si Gherla? Am mormait ca, daca as fi fost prezent, mi-as fi propus carti de fictiune - Ostinato, Garda inversa, Din Calidor…
Atunci a reiesit ca Monica Lovinescu, cea care timp de doua decenii sustinuse la Europa libera ca Goma este si autor de romane, nu doar de proteste, surprinzator, facea cauza comuna cu cei care, in tara, imi negau talentul (recunoscand ca ceva-ceva curaj parca as avea…). Presupun ca in acea imprejurare D-sa a inaugurat adanciunea: "Nu e momentul", care va face emuli de toate sexele si cariera de panaceu. In continuarea miscarii, D-sa mi-a dat si pretioasa dubla-indicatie: de a nu-l "injura" pe Liiceanu (care-i de-al nostru) si de a nu cauta de dinti calul de dar… Nu vedeam care putea fi darul pe care mi-l oferea, mie, proaspatul editor, dar (inca) nu se facea sa contrazic o doamna. Oricum, la prima ocazie, i-am multumit lui Liiceanu, i-am propus alte carti. Mi-a raspuns afirmativ, insa pentru moment sa vedem cum merg celelalte, calduros-recomandatele de Monica Lovinescu, de Berindei si de fata Cornii.
…Am vazut. Si nu am crezut. Nici atunci cand unii critici literari, scriind despre Culoarea curcubeului, afirmau ca isi procurasera volumul prin "pile" de la Bucuresti (in provincie nu se difuzase); cand altii marturiseau, in scris, ca daca nu s-ar fi aflat in relatii de prietenie cu un ministru al culturii (O. Pecican despre I. Vartic), nu ar fi avut de la cine imprumuta un exemplar…
Ce se intamplase cu tirajul Culorii curcubeului? Intrebat, Liiceanu raspundea ca or fi incurcaturi cu distributia. Explicatia prietenului meu (Liiceanu) imi era suficienta…
…Pana cand, in 1992, am citit in presa din tara informatia potrivit careia volumul editat in iunie 1990, nedistribuit, depozitat si pastrat…, ar fi fost trimis la topit, la Fabrica de hartie din Busteni. Editorul a negat ca ar fi facut "una ca asta". As fi ramas in continuare pe mana prietenului Liiceanu, daca prietena Monica Lovinescu nu l-ar fi aparat pe "Gabriel" in stilul inimitabil al Domniei-Sale, adica: imediat dupa ce a respins banuiala (ca imi distrusese volumul nedistribuit), socotind-o declaratie neprieteneasca, ba chiar calomnioasa, a continuat: Dar asa (subl. mea) a facut Gabriel si cu cartile lui Cioran si cu ale lui Ierunca - de ce ei nu se supara…? Pentru ca eu, nefiind Cioran-Ierunca, m-am suparat, am povestit povestea povestii cu 1977 la romani intr-o scrisoare deschisa, publicata de Liviu Antonesei in Timpul si am incredintat tiparirea la Oradea a adevaratei editii din Culoarea curcubeului (volum aparut in 1993, in ingrijirea lui Florin Ardelean - ajutat de Tiberiu Ciorba si Traian Stef), inaugurand astfel Biblioteca Revistei Familia."

*

Editia de la Humanitas (topita fara a fi fost difuzata) a devenit azi o raritate bibliofila. Eu, personal, nu stiu cum arata. Si nici nu am putut s-o gasesc in bibliotecile prietenilor mei care, ca si mine, cumparau in 1990, cu mare entuziasm, tot ceea ce aparea la Humanitas. Nu si Culoarea curcubeului, de negasit in librarii. Mai mult, pe site-ul Humanitas, despre cele trei carti ale lui Paul Goma publicate in 1990 (singurele, de altfel: Culoarea curcubeului, Gherla si Soldatul cainelui) putem citi ca imaginea copertei "nu este disponibila"!!!
Editia de la Biblioteca Revistei Familia, chiar daca tipitarita pe hartie ieftina, este exceptionala prin aparatul critic care include in primele pagini o Cronologie Paul Goma, iar la sfarsit, note si aprecieri critice. Aici putem citi fragmente din cronicile literare publicate in tara si in Franta, printre ele articolul cu titlul "Un Soljenitin roman" semnat de Eugen Ionescu in Le Monde, la 9 martie 1979. Tot aici se afla si prezentarea cartii in chiar catalogul editurii Seuil.
Nimic din toate acestea nu apare in editia de la Polirom. Nimic despre destinul acestei carti care intretimp a ajuns totusi (cum-necum) la a patra editie (a treia fiind la Editura Flux de la Chisinau in 1993). Nici macar o nota de cateva randuri a autorului la aceasta editie, daca "autoprezentarea", din care am citat mai sus, nu i-a fost acceptata. Am crezut ca asa este regula in colectia Ego-grafii a editurii Polirom Nu este asa: un recent volum reeditat contine si precizarea ca este vorba de editia a III-a si "prefata la editia a doua" si "prefata la editia a treia".
In cazul Culorii curcubeului nu este mentionat nici macar faptul ca este vorba de editia a IV-a. Astfel incat pana si un cunoscut prozator si conducator de gazete culturale, autor al unei cronici literare recente, crede ca e vorba de o carte scrisa de curand de Paul Goma care "reia aici in detaliu o cronica pe care tot el a facut-o, cu diverse alte prilejuri".
Sí daca Cristian Teodorescu se dovedeste atat de neinformat, ce sa mai spunem de cititorii tineri si foarte tineri carora editura nu le ofera minimul de informatie promotionala despre autor si istoria acestei carti de referinta pentru memoria noastra colectiva.

*

Volumul este dedicat de autor "Celor care in anul de gratie 1977 s-au incapatanat sa creada ca sunt oameni si au inceput cu inceputul: s-au liberat de frica; s-au liberat de ei insisi."
Printre cei aproximativ 200 de semnatari ai protestului pentru drepturile omului initiat de Paul Goma in 1977, nu au fost decit doi scriitori: Ion Negoitescu si Ion Vianu. In acest trist adevar gaseste Liviu Antonesei, inca din 1992, una din explicatiile pentru care Paul Goma a fost marginalizat, exclus, contestat, "controversat" (cum le place multora azi sa-l eticheteze), caci - scrie Liviu Antonesei in Monitorul de Iasi: "Cand Goma vorbea, noi taceam. Cand Goma intra in puscarie - si sub Dej si sub Ceausescu - noi, astialalti rezistam estetic. Si iata ca Goma care rezista pur si simplu, e valabil si estetic!"
La aceeasi concluzie ajunge si Sanda Cordos analizand romanul Ostinato (inclus in Dictionar analitic de opere literare romanesti, coordonator Ion Pop, editura Casa Cartii de Stiinta, Cluj, 2001: "Dupa trei decenii de la aparitia sa, la intrebarea pe care romanul a suscitat-o (daca scriitorul are talent sau curaj) si care l-a insotit apoi constant pe Paul Goma, cred ca se poate raspunde ca Paul Goma le are pe amandoua si chiar ca poseda un exces de talent care rezida evident, in simtul limbii exceptional si in usurinta de a scrie."
"Goma o fi el curajos, dar nu e scriitor" este chiar formula lansata spre a-l discredita de Securitate care, daca ar fi sa ne luam dupa afirmatiile lui Augustin Buzura (si nu numai) cu privire la Paul Goma, isi face efectele si astazi.
Si de ce ne-am mira daca si astazi Goma este numit "bandit" ca si in 1977 de catre chiar anchetatorul sau de la Securitate, nimeni altul decat generalul Plesita, care nu o mai face intre patru pereti la penitenciarul Rahova, ci in vazul lumii "democrate", pe micul ecran, spre satisfactia moderatorului ca astfel ii creste audienta...

III.
Nicolae Plesita in viata si in literatura

"Trente-six jours au secret aux mains de la police dans les locaux de la Securitate de l'avenue de Rahova, interogé par le colonel Vasile Gheorghe, il será giflé, rossé, passé a tabac, barbe arrachée traité d'"enculé, de fasciste et de pédale" par le soins du vice-ministre de l'interior Nicolae Plesita."

Dupa cum se vede, Nicoalae Plesita e cunoscut in Franta cu mult inainte de dezvaluirea legaturilor sale cu teroristul Carlos-Sacalul: l-a facut "celebru" cartea lui Paul Goma Culoarea curcubeului, publicata in Franta in 1979. Citatul de mai sus e un fragment din recenzia publicata atunci in Magazine littéraire.
Portretul pe care i-l face Paul Goma lui Plesita in Culoarea curcubeului este confirmat suta la suta, dupa 28 de ani de la "cunostinta" cu el in subteranele terorii, de chiar personajul respectiv, reanimat din grotele comunismului si adus pe micul ecran la postul OTV.
Pe 18-19 ianuarie 2005, in emisiunea "Dan Diaconescu in direct", Paul Goma a fost insultat, calomniat si injurat la propriu de catre chiar tortionarul care l-a anchetat in timpul amplului protest anticomunist initiat de celebrul dizident in primavara lui 1977. Invitat in direct la emisiune, generalul de securitate Nicolae Plesita a recunoscut public tratamentele neomenoase si tortura la care l-a supus pe Paul Goma in timpul anchetei, fapte considerate in legislatia internationala infractiuni contra umanitatii, care nu se prescriu.
Asa se intampla, de exemplu, in Chile unde crimele din timpul dictaturii lui Pinochet sunt aduse la lumina si pedepsite, chiar daca au trecut mai bine de 30 de ani de la infaptuirea lor.
La noi, nu!
Cum nici pe 20 si nici pe 21 ianuarie nu am avut stire de vreo reactie publica (in afara unui scurt articol in ziarul Gardianul), am sesizat in scris Consiliul National al Audioviziualului (CNA) si am lansat o ancheta de presa pe tema "Paul Goma si tortionarul sau" la care au raspuns personalitati din tara si din strainatate: Petre Mihai Bacanu, Ion Vianu, Valerian Stan, Andrei Dimitriu (vicepresedinte PNTCD), dr. Niculae Constantinescu, Dan Petrescu, Radu Sergiu Ruba, Dumitru Tepeneag (Franta), Matei Calinescu (SUA), Liviu Antonesei (Iasi), Ovidiu Pecican (Cluj), Daniel Vighi (Timisoara), Nicolae Coande (Craiova), Cassian Maria Spiridon (Iasi), Gabriel Plesea (SUA), Grigore L. Culianu (SUA), Gheorghe Tanasescu (SUA). Opiniile lor, impreuna cu textul anchetei mele de presa au fost publicate in Romania libera din 28 ianuarie si din 9 februarie 2005 si in NewYork Magazin din 26 ianuarie 2005. Mircea Mihaies si-a publicat propria opinie intr-un articol din Aspirina saracului, nr. 3 din 28 ianuarie 2005.
Intretimp, au intervenit in dezbatere si Sanda Golopentia (SUA), Radu Portocala (Franta), Bujor Nedelcovici (Franta), Gabriel Andreescu (Bucuresti).
Dupa lansarea anchetei mele de presa si independent de ea, dar la fel de revoltat ca si mine, Florin Gabrea a publicat in revista 22 (nr. 777) o severa interpelare adresata direct lui Dan Diaconescu din care imi permit sa citez un fragment semnificativ:
"(...) ca personajul infricosator si impenitent indrazneste, azi, stimulat de ospitalitatea si indulgenta inconstienta a dvs., sa mai treaca la atac, la un post de televiziune frivol si complice, batjocorind si insultand victimele represiunii, asta nu se poate accepta!
Ca personajul infricosator descrie, cu lux de amanunte, in fata dvs., usor amuzata, cum, in 1977, nu doar l-a tras de barba pe Paul Goma, care "era un dobitoc!" si semnase aderarea la Charta 1977, tocmai dupa cutremur, cand organele de Partid, de Stat si de Securitate erau ocupate cu scoaterea victimelor de sub daramaturi, ci si cum l-a lovit "cu pumnul, si cu stanga si cu dreapta", de asemenea nu se poate accepta!
Ca "grupul Toma Arnautoiu" si "nenorocitul de colonel Arsenescu" (vestitii si demnii de onoruri post-mortem partizani), la prinderea carora cu mandrie a luat el insusi parte si a considerat impuscarea lor ca binevenita, sunt numiti, de acelasi personaj, "criminali" si sunt injurati ca la usa cortului ("futu-le muma-n cur!") nu se poate, sub nici o forma, accepta!"

Surpriza mea a fost sa constat ca in sedinta imediat urmatoare a CNA, (din 25 ianuarie 2005) discutarea emisiunii de la OTV la care s-a "produs" Plesita nici macar nu a fost inclusa pe ordinea de zi, desi sesizarea mea fusese adresata nominal tuturor membrilor consiliului ale caror adrese de e-mail sunt afisate pe site-ul institutiei. Ei sunt (spre stiinta): Ralu Filip - presedinte, Attila Gasparik - vicepresedinte, Dan Grigore, Radu Teodorel, Mircea Sorin Moldovan, Rasvan Popescu, Serban Pretor, Gabriela Stoica, Cristina Trepcea, Emanuel Valeriu. (Din conducerea CNA, am aflat recent, face parte si Grigore Zanc, dar site-ul nu a fost reactualizat prin includerea si a numelui lui pe lista).
Parcurgand ordinea de zi a acestei sedintei, am constatat cu uimire ca o sesizare referitoare la alta emisiune "Dan Diaconescu Direct", mai recenta (din 20.01.2005), a fost luata in discutie, dar emisiunea din 18-19 ianuarie la care a fost invitat Nicolae Plesita nu a produs nici macar o tresarire membrilor CNA.
Abia dupa aparitia in Romania libera pe 28 ianuarie a editorialului lui Petre Mihai Bacanu si a unei pagini intregi cuprinzand primele opinii primite in urma anchetei mele de presa, cazul declaratiilor lui Plesita la OTV a fost discutat in sedinta urmatoare, adica pe 1 februarie.
Si daca pana atunci nu primisem nici o confirmare de la CNA a primirii sesizarii mele, iata ca acum mi se comunica decizia membrilor sai, din carea esential mi se pare faptul ca prin adresa 1817 din 8 februarie 2005, CNA a depus la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie un denunt penal impotriva lui Nicolae Plesita "pentru faptele prevazute si pedepsite de Codul penal la art. 324 si 358, anume "Instigarea publica si apologia infractiunilor" si respectiv "Tratamente neomenoase"
In schimb, sanctionarea postului OTV decisa de CNA a fost foarte blanda: o simpla somatie publica, conf. art.3, alin. (1) si (3) din Legea Audiovizualului, adica pentru ca in emisiunea respectiva nu s-au asigurat "pluralismul politic si social, diversitatea culturala, lingvistica si religioasa, informarea, educarea si divertismentul publicului, cu respectarea libertatilor si a drepturilor fundamentale ale omului." Despre cat de neinsemnata este aceasta sanctiune ne putem da seama si din faptul ca, in aceeasi sedinta ea a fost acordata si postului Realitatea TV pentru ca opera "Barbierul din Sevilla" a fost in mod eronat atribuita lui Mozart.
Cu alte cuvinte, in judecata membrilor CNA, cele doua situatii (declaratiile sfidatoare, apologia crimei si a torturii, calomniile, injuriile, vulgaritatile, dezinformarile unui tortionar al Securitatii si o greseala de cultura generala) sunt echivalente in gravitate.
Conform Legii Audiovizualului somatia se da pentru intrare in legalitate. Insa ce fel de intrare in legalitate a avut in vedere CNA cand e vorba despre - cum scria Florin Gabrea - "umilirea si batjocorirea, cu buna stiinta, a unei natiuni cu ranile inca deschise, pentru injosirea memoriei celor care au luptat impotriva comunismului, pentru incalcarea grava a demnitatii si a dreptului la imagine ale victimelor si ale urmasilor lor. Si, nu in ultimul rand, pentru lipsa de decenta, demnitate si constiinta, fara de care orice tip de jurnalism, fie el si frivol, se descalifica".
Ca dovada ca postului respectiv nici nu i-a pasat de aceasta somatie a fost faptul ca dupa nici doua saptamani de la primirea ei, generalul Plesita a fost din nou invitat la OTV, pe 14 februarie, (insotit de acelasi nelipsit Marian Oprea de la revista Lumea Magazin care a gazduit cu ani in urma, in 1999, o serie interminabila de convorbiri cu generalul respectiv, in acelasi stil de netolerat intr-o presa democratica, fapt care a atras atunci dreptul la replica al Ralucai Voicu-Arnautoiu, revoltata ca memoria parintilor sai, cunoscuti luptatori ai rezistentei anticomuniste din Muscel, judetul Arges, era denigrata de catre chiar cel care era pe atunci capitanul de securitate N. Plesita "loctiitor sef Directie" Arges.
Noua emisiune de la OTV a intrecut in cinism si abjectie pe prima, chiar daca la discutie participa si analistul politic si profesorul universitar Dan Pavel (caruia pe tot parcursul emisiunii Plesita i s-a adresat cu tu si cu "auzi, bai" si pe care l-a luat smechereste peste picior la fiecare interventie, ba chiar la un moment dat, chiar i-a replicat "da-te dracu', ma apar, ma apar, nu m-oi lasa sa ma-ncalice... cine?".
In aceasta emisiune, generalul Plesita a lansat o noua serie de calomnii, dezinformari si distorsionari ale adevarului la adresa lui Paul Goma si a sotiei lui, aproape imposibil de reprodus, caci fie si citate din discursul lui Plesita, ar fi o jignire la adresa acestei admirabile familii Goma; cine nu stie ce a insemnat Ana Goma in toate protestele anticomuniste ale lui Paul Goma, sa citeasca fie si numai volumul Culoarea curcubeului recent reeditat. Plesita nu se sfieste sa spuna ca el l-a dus cu masina la aeroport pe Paul Goma, ca si cum ar fi facut-o din amabilitate si - mai grav - ca l-ar fi recrutat pe Paul Goma ca informator, numindu-l continuu in emisiune "prietenul meu". Prefacandu-se ca uita ceea ce declarase in emisiunea precedenta de la OTV, cand il injurase si recunoscuse ca i-a dat pumni "si cu stanga si cu dreapta" in timpul anchetei, acum spune: "N-am facut, domne, eu anchete, eu am facut munca de informatii". Mai mult, afirma ca "l-a tratat omeneste" in timpul anchetei pe Paul Goma. Despre cat de omeneste poate fi vorba depune marturie Paul Goma in cartea lui (scrisa si publicata in Franta imediat dupa sosirea in exil "ca sa nu-i uite", cum spune scriitorul), marturie confirmata acum si de documentele de la CNSAS din dosarele de urmarire si ancheta, publicate in partea a doua a editiei de la Polirom (pot fi accesate si pe internet la www.paulgoma.free.fr)
Generalul Nicolae Plesita, care nu se sfieste sa spuna ca a intrat in Securitate de la infiintarea ei, cand avea 20 de ani (si patru clase, plus "academia" din fabrica), isi tot arata pe post tare mandru o lucrare de diploma a Facultatii de Istorie-Filosofie Cluj, din 1970 sau '76? - nu se putea citi clar pe micul ecran - sustinuta cu profesorul Stefan Pascu; ei da, erau posibile si asemenea cedari la ordin in favoarea unor semi-analfabeti!
Prestatia vizuala a licentiatului in istorie-filosofie, de-a lungul celor mai bine de patru ore ale emisiunii, fost tot timpul condimentata cu un limbaj agramat, cu acelasi "niste" pronuntat neste atat de caracteristic, surprins atat de bine de Paul Goma in cartea lui; cu nume proprii pronuntate gresit (Ben-Landen), cu imposibilitatea de a pronunta corect unele neologisme (incercarile nereusite se a rosti megalomanie). Agresiv tot timpul si tot timpul de o vulgaritate rar intalnita: cand Dan Pavel incerca sa protesteze impotriva tehnicii de ascultare ilegala, Plesita ii raspunde: "De ce te temi, domnule, de ce te temi, daca esti corect, poate sa-ti bage microfoane si in cur"; cand acelasi Dan Pavel incearca sa-i vorbeasca despre posibilitatea de a fi arestat, Plesita raspunde prompt: "Vai, domne, ma cac pe mine de frica" - si exemplele pot continua. Cand Doru Braia intervine prin telefon, Plesita ii striga din studio: "Te dau in judecata. Huo! Huo! Nerusinatule!" fara ca moderatorul sa intervina. Pe avocatul lui Pacepa care intervine, de asemenea telefonic, il numeste "lichea", apoi ii spune moderatorului "da-te dracului" reprosandu-i ca a lasat tot felul de "gunoaie" sa dea telefon. O interventie telefonica remarcabila i-a apartinut lui Aristide Buhoiu care prin duritatea punerii la punct, l-a facut pe Plesita sa-si desfaca la gat cravata si sa nu stie ce sa mai faca pentru a-si potoli tremurul mainilor.
Asta nu l-a oprit insa peste un timp sa se considere - culmea - "lider de opinie" in materie de servicii de informatii.
Nu sunt singurele lucruri grave care incalca prevederile Legii Audiovizualului: Plesita nu s-a sfiit sa vorbeasca despre NATO pe acelasi ton batjocoritor: "isi cauta poligoane si le dam noi lor poligoane - si aici ridica amenintator bratul - daca nu se comporta prieteneste cu noi (...) or sa pateasca ce-au patit de la inceputul navalitorilor". Mentionand chiar numele Fulga al directorului SIE, Pesita a lasat sa se inteleaga cat de util este si azi atat serviciilor de informatii din tara, cat si "colegilor" din serviciile straine. Mai mult, e sustinut pe tonul cel mai serios, de chiar moderatorul Dan Diaconescu care adresandu-se telespectatorilor, afirma: "Dl. Plesita e si acuma in activitate. Colaboreaza cu serviciile secrete romanesti".
Foarte prompt, Biroul de Presa SIE a dat publicitatii pe 17 februarie 2005 un comunicat prin care, pe un ton foarte categoric dezminte totul:

"In ultima perioada, Serviciul de Informatii Externe a constatat aparitia in mass-media a unor afirmatii apartinand gen. (r) Nicolae Plesita, prin care se incearca reabilitarea imaginii fostei Securitati si inducerea ideii ca respectivul ar avea in continuare relatii si ar fi consultat de SIE in probleme de munca.
Conducerea Serviciului de Informatii Externe se delimiteaza ferm de alegatiile persoanei mentionate si precizeaza ca, incepand cu data de 01.01.1990, gen. (r) Nicolae Plesita nu a fost implicat in activitatea Serviciului de Informatii Externe si nu a avut contacte pe linie profesionala cu cadrele institutiei."

In fata unor asemenea dezinformari si recidive in incalcarea prevederilor Legii Audiovizualului, membrii CNA au ramas indiferenti. Desi au avut rapoartele de monitorizare, in sedinta din 22 februarie 2005 singura sanctiune care s-a dat OTV, a fost o somatie publica pentru ca... Dan Diaconescu ii permisese cu doua zile inainte lui Gigi Becali sa fumeze in studio. Desi art. 91, alin. (3) al Legii Audiovizualului precizeaza: "In cazul in care radiodifuzorul sau distribuitorul de servicii nu intra in legalitate in termenul si in conditiile stabilite prin somatie sau incalca din nou aceste prevederi, se aplica o amenda contraventionala de la 25.000.000 lei la 250.000.000", pentru membrii CNA nu conteaza, incalcarea din nou prin prestatia aceluiasi general Plesita si a moderatorului a acelorasi prevederi pentru care postul OTV primise somatie publica cu numai doua saptamani in urma.
Mai mult: presedintele CNA (Ralu Filip) s-a aratat preocupat mai degraba de propria candidatura la primaria Capitalei, drept pentru care nu a avut nici un fel de retinere sa mearga la OTV - ca invitat - in emisiunea "Dan Diaconescu in direct" si sa se aseze exact pe scaunul pe care statuse in studio generalul securist Plesita, folosind postul pe care in mod normal ar trebui sa-l monitorizeze si sa-l sanctioneze cand incalca legea, drept mijloc electoral.

In aceste conditii, am trimis pe 7 martie 2005, o noua sesizare la CNA, relatand membrilor Consiliului toate amanuntele emisiunii, cu citate edificatoare, pentru cazul cand domniile lor ar fi fost prea ocupati ca sa mai citeasca rapoartele de monitorizare, desi si pentru asa ceva sunt platiti (la nivel de secretar de stat) din bani publici.
Sesizarea mea a fost discutata peste numai trei zile, in sedinta din 10 martie 2005. In aceeasi zi, prin e-mail mi s-a transmis decizia luata.

"Stimata Doamna Sipos, Consiliul National al Audiovizualului, intrunit in sedinta publica in data de 10 martie a.c., a luat in discutie sesizarea dumneavoastra inregistrata la CNA cu nr. 3155/08.03.2005, in legatura cu emisiunea "Dan Diaconescu Direct" din data de 14 februarie 2005.
Ca urmare a celor constatate, Consiliul a decis amendarea titularului de licenta pentru postul OTV cu suma de 50 de milioane de lei. Va transmitem alaturat comunicatul de presa referitor la aceasta decizie.
Cu consideratie, Presedinte, Ralu Filip"

Ca urmare, in comunicatul de presa din aceeasi, semnat de presedintele CNA, Ralu Filip, se spune:

"In cazul postului OTV, amenda a vizat emisiunea Dan Diaconescu Direct din 14 februarie (reluata in 15 februarie), care l-a avut ca invitat pe fostul general de Securitate Nicolae Plesita. Consiliul a constatat ca afirmatiile invitatului au incalcat un drept fundamental, dreptul la propria imagine, fara ca realizatorul sa intervina si sa-si indeplineasca obligatiile prevazute de Decizia CNA nr. 248/2004 pentru protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine. Invitatul Nicolae Plesita a formulat acuzatii grave, nesustinute de dovezi, la adresa domnului Paul Goma si a sotiei sale. De asemenea, a adresat injurii unor persoane, inclusiv unor participanti la emisiune ("lichea", "ne pierdem vremea cu gunoaie" - despre avocatul generalului Ion Mihai Pacepa) si a lansat instigari la violenta ("sa-i luam gatul daca vine in tara" - cu referire la domnul Pacepa). Invitatul a adresat injurii inclusiv moderatorului ("du-te dracului", "du-te in <... > ma-ti"), fara ca acesta sa aiba vreo reactie. Membrii CNA au tinut seama de faptul ca postul a mai primit o somatie pentru abaterile constatate intr-o emisiune cu acelasi invitat, difuzata anterior."

IV.
Nicolae Plesita are totusi dosar penal!

Asadar, a trebuit sa treaca trei saptamani de la emisiune si a trebuit sa sesizez din nou CNA pentru ca aceasta institutie sa isi faca datoria. Si numai asa o institutie romaneasca a constatat ca in Romania drepturile omului sunt incalcate in vazul tuturor. Aceleasi drepturi in apararea carora se ridicase, in 1977, sfidind teroarea Securitatii, Paul Goma! Iar dreptul fundamental, care sta la baza tuturor celorlalte, dreptul la demnitate, ii era incalcat acum, tocmai lui Paul Goma, de chiar securistul cel mai mare in grad care il anchetase, batuse, injurase cu 28 de ani in urma, un general in rezerva al politiei politice pe numele caruia, este deschis un dosar penal inca din 1997!!!
La acest dosar tinut ascuns pana acum (de ce oare?) a fost conexata si plangerea penala a lui Paul Goma din 10 ianuarie 2005, dupa cum mi-a comunicat, la solicitarea mea, Biroul pentru Relatii cu Presa al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, la 23 februarie 2005:

"Urmare solicitarii dvs., va facem cunoscut ca plangerea domnului PAUL GOMA adresata noua prin domnul Stejarel Olaru, a fost inregistrata si conexata la dosarul nr. 187/P/1997 privind pe invinuitul gen. (r) Plesita Nicolae, aflat pe rolul Sectiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie."

*

O intrebare la care inca nu am primit raspuns de la Parchetul General este ce contine rechizitoriul acestui dosar "privind pe invinuitul" Plesita si care este motivul pentru care nici dupa sapte ani nu a fost solutionat.

Raspunsuri sunt asteptate si de la Consiliului National al Combaterii Discriminarii, Guvernului si Parlamentului, institutii carora le-a fost adresat urmatorul APEL:

"Se observa, in ultimul timp, o promovare insistenta, de catre unii realizatori sau moderatori din audiovizualul romanesc, a unor reprezentanti ai regimului comunist represiv, de care Romania s-a debarasat in Decembrie 1989. Acesti realizatori, din ignoranta sau in mod deliberat, tolereaza dezinformarea opiniei publice si denigrarea victimelor regimului comunist, ca si folosirea unui limbaj presarat cu insulte si injurii.
Cel mai recent exemplu il reprezinta cele doua editii ale emisiunii Dan Diaconescu Direct, de la OTV, din 18/19 ianuarie si 14/15 februarie 2005, in cursul carora generalul de Securitate, Nicolae Plesita, a emis, cu impunitate, declaratii ofensatoare si inadmisibile intr-o societate democratica, la adresa unor victime ale regimului comunist, ca si a celor care au intervenit in direct, in timpul emisiunilor. Aceste declaratii, prin continutul lor, pot intra sub incidenta legii penale, care incrimineaza propaganda in favoarea statului totalitar si apologia infractiunilor.
Ca urmare, la 23 februarie a.c., la sediul GDS, a avut loc o dezbatere, la care au participat reprezentanti ai fundatiei ICAR (Centrul Medical de Reabilitare a Victimelor Torturii), ai asociatiilor Grupul pentru Dialog Social, Alianta Civica si Liga Romana de Presa, ai INMER (Institutul National pentru Memoria Exilului Romanesc), precum si ziaristi, scriitori, istorici, medici si cercetatori.

Subsemnatii, participanti la dezbatere, semnatari ai acestui comunicat,

- invitam toate ONG-urile, reprezentand societatea civila, si, mai ales organizatiile reprezentative ale presei din Romania, sa ia atitudine ferma impotriva exercitarii abuzive a libertatii de exprimare in emisiuni de genul celor sus-amintite (art. 30 din Constitutie), si sa fie solidare cu initiativa de condamnare publica si incriminare legala a unor asemenea fapte;
- sesizam Consiliul national pentru combaterea discriminarii, in legatura cu atitudinea de vadita sfidare si discriminare manifestata de generalul de Securitate, Nicolae Plesita, in emisiunile difuzate de OTV, fata de scriitorul dizident Paul Goma, fata de profesorul Ioan Petru Culianu, asasinat in circumstante neelucidate, fata de partizanii anticomunisti Gheorghe Arsenescu si Toma Arnautoiu si, nu in ultimul rand, fata de intervenientii prin telefon in aceste emisiuni;
- cerem Consiliului National al Audiovizualului sa adopte, in temeiul art. 17 alin.1) lit. d) din Legea nr. 504/2002, o decizie care sa contina norme de reglementare referitoare la asigurarea informarii corecte a opiniei publice cu privire la istoria Romaniei in perioada regimului comunist si inlaturarea denigrarii si discriminarii fata de victimele acestui regim totalitar, si sa prevada sanctiuni adecvate, in conditiile legii, pentru incalcarea acestor norme.
In fine, in baza art. 53 si 57 din Constitutie, cerem Parlamentului si Guvernului Romaniei sa initieze adoptarea unor reglementari, prin care sa se incrimineze negarea caracterului totalitar al regimului comunist din Romania din perioada 1945-1989 si a represiunii practicate de acest regim impotriva celor care i s-au opus in numele libertatii, democratiei si neatarnarii tarii.

Gabriel Catalan, Eugenia Crangariu, Nicolae Constantinescu, Nicolae Damaschin, Andrei Dimitriu, Camelia Doru, Radu Filipescu, Florin Gabrea, Christian Mititelu, Adrian Niculescu, Andrei Oisteanu, Stejarel Olaru, Antonie Popescu, Mariana Sipos, Mircea Stanescu, Ion Vianu, Ioana Voicu-Arnautoiu, Dinu Zamfirescu, Mihai Sora, Mircea Diaconu.

*

Singura institutie care a raspuns promt apelului nostru a fost (totusi!) Consiliul National al Audiovizualului care intrunit in sedinta publica in data de 15 martie a.c., a adoptat Decizia nr. 204/2005 privind interzicerea apologiei crimelor regimurilor totalitare si denigrarii victimelor lor pe care o redam mai jos:

"Avand in vedere dubla calitate a Consiliului National al Audiovizualului, de garant al interesului public si de unica autoritate de reglementare in domeniul serviciilor de programe audiovizuale,
convinsi ca libertatea de exprimare reprezinta un pilon esential al democratiei care comporta, insa, indatoriri si responsabilitati,
tinand cont ca integrarea europeana presupune impartasirea unui set de valori comune care confera identitate democratica statelor membre,
pornind de la premisa ca exista adevaruri istorice indubitabile, precum crimele si abuzurile nazismului si comunismului,
in temeiul art. 17 alin. (1) lit. d) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare,

Consiliul National al Audiovizualului adopta urmatoarea decizie:

Art. 1. - Prezentarea apologetica a crimelor si abuzurilor regimurilor totalitare, nazist si comunist, a autorilor unor astfel de fapte, precum si denigrarea victimelor acestora sunt interzise in emisiunile audiovizuale.
Art. 2. - Prin apologie, in sensul prezentei decizii, se intelege: elogiul, lauda ferventa (adesea exagerata) adusa unei persoane, unei idei etc.; apararea (servila si interesata) a cuiva sau a ceva; discursul, scrierea care face apologia cuiva sau a ceva.
Art. 3. - Incalcarea de catre radiodifuzori a prevederilor prezentei decizii se sanctioneaza potrivit dispozitiilor art. 90 din Legea nr. 504/2002, cu modificarile si completarile ulterioare."

*

Pasul urmator este cel pe care l-a exprimat Gabriel Andreescu in mesajul pe care mi l-a trimis ca raspuns la ancheta mea de presa si din care citez: "Solutia ar fi ca genul de represiune sistematica de care sunt vinovate institutiile comuniste sa fie inclus in categoria crimelor impotriva umanitatii. Acestea raman imprescriptibile.
Ce impiedica autoritatile romane sa puna aceasta eticheta, astazi, in anul 2005, asupra regimului comunist romanesc? Va asigur ca atunci fostii tortionari ar face tacere."

V.
Traian Basescu:
"Romania trebuie sa recunoasca
atat crimele naziste, cat si pe cele comuniste"

Traian Basescu declara in timpul recentei vizite in SUA pe 10 martie 2005, la Consiliul de Relatii Externe ca, "probabil, in dezbaterea privind asumarea de catre Romania a istoriei sale reale se va ajunge la concluzia ca statul roman trebuie sa recunoasca atat crimele din timpul Holocaustului, cat si cele din comunism".
Amintind ca "in tara exista o dezbatere privind crimele comunismului", presedintele Traian Basescu avea, probabil, in minte opiniile exprimate in presa (in special in Romania libera si in Ziua) declansate de memoriul Fundatiei ICAR prin care i se solicita presedintelui Romaniei sa faca gestul de reparatie morala pe care societatea romaneasca il axsteapta de 15 ani, aducand la cunostinta opiniei publice ca Statul roman:
" isi asuma responsabilitatea rolului avut in procesul de represiune politica din timpul dictaturii comuniste;
" recunoaste meritele celor care au luptat impotriva regimului totalitar comunist;
" isi cere scuze public supravietuitorilor, cat si familiilor celor disparuti pentru nedreptatile la care au fost supusi de catre regimul comunist.

In intrevederea pe care a avut-o la Cotroceni cu presedintele Traian Basescu pe 1 martie 2005, presedinta Fundatiei ICAR, dr. Camelia Doru, a subliniat impactul pe care scuzele oficiale pentru abuzurile si crimele comise in timpul regimului comunist, venite din partea celui mai puternic om in stat, l-ar avea nu numai pentru victime, dar si pentru societatea romaneasca in ansamblu.
Amintind ca "in tara exista o dezbatere privind crimele comunismului", presedintele Traian Popescu avea, probabil, in minte si demersurile celor pe care nu i-au lasat indiferenti aparitiile sfidatoare ale generalului de Securitate Plesita pe micul ecran, cand de fapt el trebuia de mult sa fie chemat la Parchetul General.
In fine, amintind in SUA, imediat dupa vizita la Muzeul Holocaustului, ca "in tara exista o dezbatere privind crimele comunismului", si-o fi spus, mai stii, ca trebuie sa invatam de la evrei sa respectam, acasa la noi, si memoria victimelor comunismului si sa recunostem meritele celor care au luptat impotriva lui, nu doar dupa fuga lui Ceausescu cu elicopterul.
Si in lista cu bibliografie obligatorie, consilierii sai ar trebui sa-i recomande neaparat si cartea lui Paul Goma: Culoarea curcubeului.

Oricum, raspunsurile primite in cadrul anchetei mele de presa din 21 ianuarie 2005 sunt edificatoare pentru "dezbaterea" la care se referea presedintele Traian Basescu. Prezentam aici o selectie in care mentionarea numelui lui Paul Goma este exemplara.

Bucuresti 25 martie 2005

VALERIAN STAN
(analist politic)

"Intelectualii romani par sa nu poata sa-i ierte lui Goma curajul si demnitatea pe care ei nu le-au avut"

Aplombul acestui securist nenorocit, la 15 ani de la revolutie, e posibil nu doar prin complicitatea unei intregi clase politice, dar si prin disparitia cu totul din viata publica din Romania a intelectualilor militanti. Intelectualii romani par sa nu poata sa-i ierte lui Goma curajul si demnitatea pe care ei nu le-au avut. Oamenii politici occidentali, care nu au nici un inconfort in a fi parteneri cu agentii criminalei Securitati, au si ei contributia lor. De aici curajul unor asemenea bestii.
Faptul ca numai un singur ziar a scris despre lucrurile acestea nu trebuie sa mire pe nimeni. Sa ne uitam in urma si vom vedea cu cata grija a ocolit presa noastra, in ultimii 15 ani, cazul Paul Goma (cum l-a ocolit atunci cand nu l-a atacat de-a dreptul pe bravul scriitor).

Ce se poate face? Cred ca doua lucruri. Mai intai, solidarizarea tuturor celor dispusi sa protesteze impreuna impotriva unor asemenea orori. Initiativa dvs. mi se pare excelenta din punctul acesta de vedere.
In al doilea rand, cred ca Paul Goma trebuie sustinut in completarea actiunilor in justitie impotriva celor care l-au prigonit, pe el, pe ai lui si pe alti romani. Ar fi bine ca in completarea plangerii catre Procurorul general sa fie consultat un avocat competent (la onorariu as contribui si eu). Ma indoiesc ca justitia de azi - patronata de alde Iliescu, Constantinescu, Basescu sau Nastase - va face dreptate. Dar aceasta actiune este importanta pentru a se sti ca Plesita si camarazii sai tortionari au fost si sunt si azi la fel de imuni si de puternici ca si sub Ceausescu. (Bucuresti, 23 ianuarie 2005)

NICOLAE COANDE
(scriitor, redactor-sef Cuvintul libertatii - Craiova)
Degeaba il chema Ion Iliescu pe Goma sa revina in tara: Plesita i-ar fi ranjit in nas la Bucuresti

Intr-un moment cand politicienii romani bat cu pumnul in piept ca vor intrarea in UE, un dobitoc precum Plesita poate spune nepedepsit de nimeni, desi se autodenunta in gura mare, ca a trimis agenti in strainatate pentru a-i extermina pe cei care se opuneau regimului si cu toate astea nu pateste nimic. In Romania poti spune linistit ca ai omorat oameni, ca i-ai batut si terorizat, dar asta e "istorie" pentru organele de ancheta, preocupate sa bifeze actiuni de propaganda. Niciodata nu se va produce o renastere intr-o tara al carei trecut a fost maculat de criminali cu grade, fara a trece printr-un proces de purificare morala. Degeaba il chema Ion Iliescu pe Goma sa revina in tara: Plesita i-ar fi ranjit in nas la Bucuresti. Plesita si multi altii, oameni ai vechiului aparat represiv, care domina inca structurile serviciilor de informatii, in ciuda asigurarilor linistitoare date la intervale regulate de domni stilati ca Magureanu, Georgescu sau Timofte. (Craiova, 23 ianuarie 2005)

ANDREI DIMITRIU
(vicepresedinte PNTCD)

Nevoia solidaritatii exemplare cu un mare patriot: Paul Goma

In Romania atator confuzii intretinute abil de vechile structuri securito-nomenklaturiste, gravitatea atacului resentimentar, primitiv, impotriva unui dintre foarte putinii adevarati dizidenti curajosi si demni - Paul Goma - ar putea trece neperceputa la semnificatia reala a faptei.
Spiritul gregar agresiv, oportunismul si duplicitatea "salvatoare", tifna patriotarda a incultului, rationamentele specioase, histrionismul si bovarismului domina, in fond, si astazi societatea romaneasca si fac deliciul mahalalei politice. Si nu numai.
Fara o reactie puternica, solidara, "vocala", a constiintelor romanesti - trecandu-se peste idiosincrazii si incompatibilitati de orice fel - exista riscul recidivarii unor situatii similare. De acelasi tratament insultator "s-a bucurat" intr-o emisiune TV si modelul unic al demnitatii si al patriotismului luminat, Iuliu Maniu.
Reactiile legitime au lipsit. Din pacate.
Nesanctionate, derapajele inhibatilor, ale complexatilor si diversionistilor, vor fi incurajate, iar generatiile neinformate vor fi derutate periculos. Democratia fragila din Romania are nevoie de sustinerea ferma si consecventa a celor care inteleg si cred in virtutile ei.
Ma astept ca nu numai societatea civila, dar si lumea politica responsabila sa reactioneze exemplar, sustinand plangerea penala impotriva celor 13 ofiteri de securitate, depusa de Paul Goma, solidarizandu-se cu una din rarele personalitati care fac onoare Romaniei adevarate, insultate de propriul tortionar. In absenta unui statut similar cu acela al fascismului, comunismul va mai produce figuri ticalosite, surescitate, anacronice, care se vor dezlantui insolent si marlaneste impotriva adevaratilor Eroi ai poporului roman, luptatorii anticomunisti si cei cativa dizidenti autentici, impotriva, de fapt, a valorilor nationale si a spiritului democrat european.
Momentul este propice pentru relansarea "igienizarii" societatii romanesti, reactivand punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara, cat si o intarziata lege a lustratiei.
Dar trebuie sa existe vointa politica necesara si o puternica determinare a factorului politic. Incerc sa descifrez la adminstratia Basescu aceasta hotarare necesara pentru a face din Romania o tara a justitiei, echitatii, democratiei, onoarei si demnitatii. Admit insa ca e un demers dificil, care va esua in absenta solidaritatii constiente, a tututor care doresc o Romanie respectata si nu doar tolerata intr-o Europa a civilizatiei.
In mod natural, institututiile statului de drept trebuie sa se sesizeze de autodenuntul sinistrului personaj si sa procedeze conform legii. Va fi inca un test de ce inseamna in Romania de azi drepturile omului si cum sunt ele aparate. Si cat de libera este justitia. (Bucuresti, 23 ianuarie 2004)

BUJOR NEDELCOVICI
(scriitor)

"Paul Goma nu a fost aparat inainte... dar trebuie aparat acum"

Sfidare, cinism, faradelege... Asa se poate defini aparitia la TV a generalului Plesita. Acum constatam o situatie care "ne-a sarit in ochii" la televizor. Dar oare nu ar trebui sa ne punem intrebare asupra cauzelor? Pentru ce am ajuns aici?
Se vorbeste despre procesul comunismului. Greseala de formulare. Nu se poate face un proces unei ideologii. Se poate deschide un proces al comunistilor care s-au facut vinovati penal si moral de abuzuri, tortura si omucidere. Cum se explica faptul ca nici un vinovat penal sau moral (exceptie cativa arestati dupa 1990 si imediat gratiati de Iliescu) nu a fost trimis in judecata? Este cunoscut cazul Draghici sau Nicolschi. Timp de 15 ani au fost la putere fostii generali convertiti la economia de piata si fosti membri ai nomenclaturii. Nu a fost prezenta o vointa a societatii civile care sa impuna guvernantilor elucidarea acestei probleme. Nimeni nu-ti acorda nici un drept! Libertatea trebuie cucerita cu stradanie, efort, abnegatie si vointa de a castiga. Nu a fost o miscare de opinie publica printre intelectuali si elite care sa impuna puterii politice acest drept elementar pentru condamnarea abuzurilor si crimelor. Nu cunoastem nici acum numarul persoanelor arestate care au trecut prin inchisorile comuniste.
Nu cunoastem numarul celor care au murit sau au disparut. Nu avem un monument care sa simbolizeze suferinta poporul roman timp de aproape 50 de ani. Si atunci de ce ne miram ca am ajuns aici? S-a votat "Ordonanta de urgenta, Nr. 31 din 2002" privind interzicerea organizatiilor si simbolurilor cu caracter fascist, rasist si xenofob. De ce nu exista o lege care sa interzica afirmatii ca cele facute de generalul Plesita? De ce nu avem o lege care sa pedepseasca negationismul comunist?!
Nu vreau sa se creada ca incerc sa deviez discutia de la "cazul Goma". El nu a fost aparat "inainte"... dar trebuie aparat acum. Dar trebuie aparata si sustinuta ideea de trimitere in judecata a vinovatilor penal si moral din perioada anterioara. Puterii politice actuale ii revine o sarcina grea deoarece au trecut 15 ani.
Sunt sceptic... dar niciodata nu e prea tarziu. Actiunea ziaristei Mariana Sipos este demna de admirat, dar nu trebuie s-o lasam singura. A sosit momentul sa ne intrebam cu totii ce ne revine fiecaruia dintre noi. Este necesar sa tipam in desert, chiar daca nu mai avem glas si uneori avem senzatia ca si desertul a disparut. (Paris, 12 februarie 2005)

RADU PORTOCALÃ
(jurnalist, analist politic)

In Romania nu s-a facut nimic impotriva nefirescului

Totul, la un Plesita, e intolerabil: trecutul lui, privirea senina pe care o intoarce spre acest trecut, cinismul cu care isi etaleaza abjectia, convingerea ca a avut - si ca, deci, are inca - dreptate. Dar, daca ma revolt in fata mizeriei sub-umane a personajului, declaratia lui nu izbuteste sa ma uimeasca. Pentru ca ea apare ca fireasca intr-o Romanie in care nu s-a facut nimic impotriva nefirescului.
Plesita - si cate alte mii ca el?... - isi traieste in tihna anii de pensie, stiind ca CEVA, in Romania de azi, ii permite sa-si depene in public amintirile. Iar acel CEVA mocirlos e marea, nesfirsita problema a Romaniei, a societatii romanesti. Prea multe acceptari s-au acumulat din 1990 incoace, prea multe legi proaste, prea multi indivizi murdari au fost iertati sau chiar spalati (si, nu o data, cu ajutorul inconstient al "societatii civile"), prea des memoria s-a lasat condamnata la tacere. Am fost, impreuna cu altii si in repetate randuri, acuzat de intransigenta. Adevarul e ca, in Romania, intransigenta a fost ocupatia semi-clandestina a unui grup mult prea restrans - un fel de club al pestiferatilor. Un Plesita nu putea, astfel, decat sa se simta asigurat.
Fara indoiala, guvernarile succesive - toate! - sunt vinovate de impunitatea generala care s-a asternut peste Romania. Dar, dincolo de asta, cati fosti torturati si-au dat in judecata tortionarii? Cate familii de victime au cerut pedepsirea calailor? In ce ma priveste, nu cunosc decat un singur caz: plangerea depusa de Paul Goma! Romanilor li s-a spus ca nu trebuie sa fie razbunatori si ca, daca vinovatii isi marturisesc vina, vor trebui sa le acorde iertarea lor. Dar de ce nu impingem morala crestina pana in domeniul penal? De ce condamnam un criminal de drept comun si ne multumim cu cate o rara confesiune a vreunui criminal comunist-securist? Iata, de pilda, cazul lui Frant Tandara - acest monstru care, in loc sa fie aruncat intr-o inchisoare, a fost transformat in obiect al milei publice de catre chiar cea care l-a readus in lumina.
Pana acum, au fost ratate multe ocazii de a se face drepate. Declaratia lui Plesita ne ofera inca una, in al doisprezecelea ceas. Vom sti oare sa profitam de ea, sa o transformam in inceput al necesarei curatiri morale a societatii?
Putem sa mai speram o data...
(Paris, 12 februarie 2005)

PAUL GOMA IN OPINIILE EXPRIMATE PE INTERNET

(fragmente din comentariile la articolele publicate in Romania libera, Ziua, Cotidianul)

" Goma... un exemplu la care... nu putem inca ajunge.
" Goma redivivus !
" Superb, maestre Goma ! Superb !
" Dl Goma, un om de inalta tinuta morala care nu si-a vandut sufletul nici dupa '89
" Luati exemplu de la Goma. Un adevarat roman. Bravo celor ce au curajul sa-si riste viata si libertatea in apararea adevarului.
" Sa ne traiesti, domnule Goma. Bravo dumitale, cinste pentru felul in care intelegi sa te misti in lumea asta. Si "inainte", si acum.
" Paul Goma reprezinta pentru Romania o valoare mai mare ca toata Academia Romanade azi si de ieri (1944-1989) luata cu toti asa-zisii ei presedinti .
" Paul Goma este un scriitor mare, dupa parerea mea ... cine citeste "Patimile dupa Pitesti"... si mai e comunist inseamna ca ala nu e om... e caine.
" Cinste domnului Paul Goma, un Om adevarat.
" Acest domn este... fenomenal (GOMA).
" A fi om de cultura trebuie sa ai curajul sa recunosti ca Paul Goma este un simbol.
" Daca am avea mai multi Goma, ce bine ar fi!
" Maduta Florin (Data: 18.01.2005 - 15:43; Club literar)
Trecand la perioada comunista si lasand in umbra cazul unui autor sau al altuia, cruciala, din acest punct de vedere, este evaluarea conceptului de "rezistenta prin cultura". Si asupra acestei chestiuni, dincolo de orice discutii, cazul Goma dovedeste ceva: o opozitie fatisa la regimul comunist era posibila, nu atragea in mod automat moartea. S-a incercat adesea sa se explice cvasi-inexistenta dizidentei romanesti, mai ales prin compartie cu cea din alte tari comuniste, prin particularitatile regimului comunist de la noi. Or, Goma ne face sa ne intrebam daca nu cumva cauza este de gasit nu in particularitatile regimului, ci in paradigmele culturale ale mediului cultural romanesc. Iar daca "rezistenta prin cultura" exprima esenta acestui mediu, atunci el este consecinta unei decizii etice: divortul dintre realitate imediata si arta.

" Goma, inainte si dupa
In cenusiul Romaniei lui Ceausescu, prelungire a celei a lui Dej, fenomenul Goma a avut importanta lui, mai ales peste hotare unde era mai bine cunoscut.
Securitatea s-a ocupat de el, prin izolare, arest si persecutii fizice. Dar si pe alte cai: trimitandu-i oameni care sa se inscrie in miscarea lui doar pentru a primi un pasaport ca sa plece din tara.
In felul acesta au botezat Miscarea Goma, miscarea "pasaportistilor" lasand sa se inteleaga ca nu de soarta Romaniei il durea pe Goma si pe semnatarii apelului.
Dupa '89 s-au gasit ati eroi mai mult sau mai putin cunoscuti, unii auto-descoperiti peste noapte, care sa-i faca concurenta lui Goma.
Goma a ramas izolat, uitat de multi, o dovada in plus ca valoarea unui om este deseori stearsa de primul oportunist venit care stie sa-si gireze cariera.

" Goma umileste intelectualii inclinati numai spre compromis
Paul Goma este facut din alt aluat. Este roman, dar este facut din alt material.El nu stie si nu a stiut sa faca compromisuri cu raul.
Un sociolog spune ca este periculos pentru un copil de 9 ani sa fie mai bun tamplar decat tatal sau.
Acesta este Goma.
Este un om nu numai de talent, dar are ceea ce intelectualii nostri nu au avut niciodata, si nu unii, ci toti. Din aceasta cauza s-a creat o monstruosa coalitie contra lui: ba nu are talent, ba este prea radical, ba nu este un elitist si cate si mai cate.
A-l onora pe Goma ar insemna a dezonora asa-zisa elita intelectuala romana formata din indivizi, unii respectabili, dar lipsiti de curaj, inclinati spre compromis.
Cu ce a ajutat elita intelectuala poporul roman in timpul regimului comunist? Ei foloseau acea "intelepciune" a supunerii. Cati nu au scris ode lui Ceausescu?
In acest cadru apare Goma cu atitudinea si sfidarea regimului.
Acest lucru ii umileste pe asa numitii intelectuali romani, consecinta: mai bine il executa pe Goma decat sa se autoblameze.

Cred ca acesta este adevarul privind prezenta lui Goma in panteonul national romanesc.

(martie 2005)