|
"Adevarul sa-mi fie singurul idol"
Mihail Kogalniceanu, Dacia literara,
I, 1840
O harta din cuvinte
- capitol "imprumutat" din romanul Basarabia -
Inapoi in timp, la Anul Zero al romanitatii,
din primul mileniu inainte de Cristos:
Pe o arie avind la Est Marea Neagra (Pontus Euxinus) si
Bugul (Hypanis); la nord: actuala Cehie si actuala regiune Lvov;
la vest: Tisa (Tissia); la sud: Dunarea (Istru, Ister, Dunaris,
Danubius) - iar pe mijloc strabatuta serpuit
de curbura Carpatilor - traiau Dacii (asa le spuneau
romanii) sau Getii, dupa Greci, descrisi de Herodot
ca "cei mai viteji si mai drepti dintre Thraci".
In antichitate teritoriul aflat de-a dreapta si de-a stanga
Nistrului (Tyras) era numit de greci, prin Herodot: Tyragetia. Era
locuit, dupa cum ii arata numele, de geti. Sub
presiunea scitilor, in secolul V i. C., getii
se retrasesera spre nord-vest si sud-vest, dar in
secolul IV, celtii impingindu-i de la vest, sub Dromichaite,
apoi sub Burebista revenisera, atingind iarasi
Bugul (Hypanis). Odata cu ocupatia Daciei (sec.?II d.?C.),
a fost romanizata si Tyragetia, insa putinele
descoperiri arheologice facute pe acest teritoriu (cele mai importante:
la Olbia, pe malul drept al estuarului Bugului) fusesera ocultate
de taristi, iar de bolsevici in parte distruse,
celelalte trecute la "informatii secrete" pentru a ascunde
thraco-dacitatea-romanitatea actualei Ucraine de Sud-Vest.
[Soarta arheologului Ion Suruceanu (1851-1896) si a fructului muncii
sale este exemplara si prin nenorocul care i-a urmarit
pe oamenii Basarabiei, de la 1812, cand cazusera sub
rusi: amenajat pe mosia socrului sau Charles Sicard de
la Vadul lui Voda, pe Nistru, Muzeul de antichitati
din acest targusor a cunoscut o fulgeratoare faima
internationala, datorita pieselor colectate de I.?Suruceanu
inca din anii liceului (monede, ceramica, sticla
greceasca), in imprejurimile Cetatii Albe
si ale Odessei. Lucrarile sale inchinate Greciei antice
pe malul nordic al Marii Negre ii deschid portile Academiei
Romane (1888, la insistentele lui Kogalniceanu, care
il trimite in Basarabia pe Tocilescu, intru informare
si incurajare), ale Institutului Imperial arheologic (rusesc);
publica si este citat de reviste de specialitate franceze,
germane, italiene. Ion?Suruceanu (Soroceanu "corecteaza"
Kogalniceanu, crezind ca numele vine de la "Soroca"
- in realitate de la "Suruceni"…) fondeaza
si Muzeul Antichitatilor de la Chisinau,
insa dupa moartea sa prematura (la 45 ani,
in 1896), muzeul este lasat in parasire,
iar din 1916, piesele cele mai pretioase dispar (ca sa apara
- ca prin minune - dupa aproape un secol, la… Moscova); in
1917, "revolutionarii" bolsevici rusi distrug
si ceea ce mai ramasese - atat in cladirea
Muzeului din Chisinau, cat si conacul de la Vadul
lui Voda…
Nu mai putin mastera a fost postumitatea lui Costache
Stamati (1786-1869). Meritele sale poetice, mai ales geniul limbii romane
(va trebui asteptat Eminescu pentru a fiegalat-depasit)
nu au fost, nu sunt recunoscute; faptele sale culturalizatoare: el face
cunoscute in aria romaneasca byronismul, romantismul,
clasicismul francez, Renasterea italiana - contributii
uitate. Traducerile din Florian, Voltaire, Racine, Lamartine, Hugo, Krilov,
Lermontov, A. De Vigny - dar mai ales din Puskin, pe care il
cunoscuse personal - au constituit ferestre necesare spre altii.
Ultimii 25 ani din viata si i-a petrecut in tihna
conacului de la Ocnita, Hotin si a fost inmormantat
in curtea bisericii satului. Numai ca tot in 1918 "revolutionarii"
rusi care au semanat teroarea, devastarea, moartea in
Basarabia au sfaramat, in cautare de aur, printre
altele… usa zidita a cavoului (unde fusese depusa
si sotia lui Stamati, Suzana nascuta Gafencu).
Negasind, s-au razbunat ruseste: au risipit oasele,
iar in sicriele de zinc au facut baie, folosindu-le in
chip de cada. Dupa unirea Basarabiei cu Romania, conacul
de la Ocnita, ravasit, incendiat - ca alte sute
de "urme" ale noastre - oamenii au avut alte griji, asa
ca in curand nu s-a mai stiut unde fusese mormantul
poetului. Alti cincizeci de ani de Siberie a spiritului au facut
sa se creada ca s-au pierdut si urmele lui Costache
Stamati de pe pamantul romanesc cotropit de rusi
- cu atat mai vartos, cu cat judetul Hotin "intrase
in componenta R.S.S.?Ucraineana" inca
din 1940 - asa a ramas si azi. Iata insa
ca chiar inainte de implodarea URSS, in 1988 satenii
din Ocnita au amenajat o fosta anexa a conacului incendiat-ruinat
si au incropit un muzeu. Acolo au adunat cateva carti
ramase din biblioteca poetului numarind initial
5.000 volume, putine obiecte personale, au ridicat un bust al lui
Stamati - si, semn bun: doi tineri au sadit langa
teiul bicentenar un tei tanar, inchinat lui Eminescu.
Semn rau: de curand muzeul de la Ocnita a ars. Autoritatile
pretind ca a luat foc de la un trasnet. Lipsa de fantezie
in minciuna este, nu atat o trasatura
ucraineana - cat bolsevica, insa
ura ucrainenilor…
Noi, basarabenii si bucovinenii nu uitam, nu ne ingaduim
sa uitam: printre cei mai fideli si mai feroci executanti
ai ordinelor rusesti de reprimare a nerusilor - in Tarile
Baltice, in Caucaz, in Asia Centrala - au fost ucrainenii;
si tot ei, ucrainenii, "victime ale rusilor", au fost
profitori nerusinati de pe urma rapturilor din timpul Imperiului
Bolsevic: Maramuresul din dreapta Tisei, Bucovina de Nord, o
parte din Basarabia de Nord - cu Ocnita lui C.?Stamati - Basarabia
de Sud, cu intreg litoralul Marii Negre si Insula Serpilor].
Cateva secole de inflorire, de intarire militara
- consecinta: extinderea geografica - au facut
ca Regatul Dac sa intre in conflict cu Imperiul Roman. Victoriile,
oricum: ne-infrangerile repetate ale Dacilor il determinasera
pe Iuliu Cezar sa prega-teasca o campanie "decisiva"
impotriva lor, in anul 44 i. C. - insa
a fost asasinat. La scurt timp a fost ucis si inamicul sau
Burebista, Regele Dacilor. Abia dupa un secol si jumatate
- timp in care Marii Romani ajunsesera a fi siliti
sa plateasca Micilor Daci subsidii (pentru a nu mai
fi hartuiti) - in anul 106 d. C. Imparatul
Traian l-a infrant pe Regele Decebal (care s-a sinucis).?Cea
mai mare parte tarii a fost cucerita, colonizata,
rebotezata "Dacia Traiana", apoi "Dacia Felix".
Dacii erau monoteisti, credeau ca viata incepe
dupa moarte si il venerau pe Zalmoxes (sau Gebeleizis),
care ar fi avut existenta reala, ar fost sclav al
lui Pitagora, iar despre faptele sale (de astronomie, de medicina)
vorbea Platon, in Charmide; despre intelepciunea sa
si a ucenicilor sai scria istoricul Iosif Flavius, in
Antichitati iudaice.
In timpul si dupa razboiul din 106 (d. C.), barbatii
daci valizi au fost ucisi in lupta, s-au sinucis, ramasii
au fost luati in sclavie: sa fie privita Columna
din Forul lui Traian de la Roma ca o BD (banda desenata)
in marmura povestind cele doua campanii romane in
Dacia; sa fie privite statuile sclavilor daci. Femeile autohtone
au cautat protectie si alinare pe langa
legionarii romani proveniti din toate colturile Imperiului,
dar vorbind o singura limba: latina.?In majoritate,
veteranii liberati de obligatiile militare se stabileau pe
loc (unde sa se fi dus, dupa 20-25 ani de ostasie?),
se insoteau cu femei dace. De aceea termenul romanesc:
batran (ca si francezul vieux) deriva din latinul
veteranus…
Se spune ca in oricare comunitate femeia este pastra-toarea
traditiilor. Adevarat - dar nu in Dacia… Felix.
Pentru ea barbatul nu mai era, ca inainte de infrangere,
doar cel-puternic-in-general, ci Puternicul in special, ca
Ocupant - adevarat: nu si ca stapan (de sclavi).
Astfel se va fi explicind faptul ca incepind
cu a doua generatie Dacii au devenit politeisti - dupa
tatii lor, latini(zati). Se vede ca politeismul dacilor
romanizati nu era destul de inradacinat atunci
cand a aparut noua religie monoteista: crestinismul.
Patrunderea crestinismului s-a facut relativ repede,
progresiv, prin difuzie, prin consimtamant individual,
familial, de grup - nu prin decret, ca la toate popoarele invecinate:
Bulgari, Sarbi, Rusi, Polonezi, Unguri - in fine, Lituanieni.
Pozitia excentrica a Daciei a favorizat crestinarea
timpurie a populatiei daco-romane.?Aflata departe de Centru,
provincia romana nu putea fi controlata cu severitatea (sic)
obisnuita fata de crestinii din Galia de
pilda, dati prada fiarelor, in arene.?Apoi faptul
ca loviturile externe cele mai violente veneau din nord-estul Imperiului
- dinspre Goti, Gepizi, Heruli, Bastarni si, fireste din
partea Dacilor liberi: Carpii - obliga Roma, daca nu la o mai mare
toleranta religioasa, atunci sigur la o mai accentuata…
neglijenta administrativa. In fine, sa
nu se uite ca una din legiunile stabilite in Dacia, Gemina
era alcatuita din ostasi recrutati in Palestina,
deci, dintr-un loc al unor oameni deja "contaminati" de
noua religie. Aproape aceeasi "tara" aveau cei din
legiunea Macedonica proveniti din vecinatatea greceasca.
Un alt cuvant-cheie al romanitatii: pagan,
vine din latinul paganus: satean, locuitor la tara
(ca si in franceza, are aceeasi istorie si
aceeasi semnificatie). Numai ca Dacia romana,
provincie aflata in prima linie a Imperiului, era aparata
de cateva zeci de mii de legionari. Si chiar daca nu
toti veteranii romani au devenit batranii daco-romani,
se poate deduce ca viata (civila) din jurul castrelor
era importanta, animata, populatia nu mai era intru
totul rurala, ci… suburbanizata. Or crestinismul
a fost difuzat intai si mai lesne printre oraseni
(adus de negustori, de calatori, de legionari transferati,
de misionari) - lumea satului (pagus), cea din creerii muntilor,
ramanind inca pagana…
Rezumat: Dacia transformata in provincie romana sub
Traian, in anul 106 d.C. dupa 170 ani, in anul 275,
sub Aurelian, a fost parasita: armata si administratia
s-a retras la sud de Dunare… Cele vreo cinci generatii
de dacoromani ramase pe loc nu vor fi asteptat Edictul de
la Milano (313), pentru a practica in pace crestinismul (dealtfel
nici nu avea cum sa aiba efect asupra unei populatii
iesita de sub auto-ritatea, deci interdictiile Romei,
de aproape jumatate de secol).
Ca (in)crestinarea incepuse, foarte devreme -
adica in plina… latinitate a Daciei, o dovedeste
tot limba romana in care termenii esentiali sunt
latini: Dumnezeu (Dominus Deus), cruce (crucem), botezare (baptisare),
crestin (christianus), biserica (basilica), cuminecare (communicare),
pacat (peccatum), rugaciune (rogationem)… In
termino-logia religioasa, la Romani stratul cel mai vechi
este latin; apoi grecesc; abia dupa cel grecesc, stratul slavon.
Sinteza da limbii romane o nesfarsita bogatie
poetica: pentru nevoile pamantesti se pot folosi
latinul corp si slavul trup; pentru cele sufletesti: slavul
duh si latinul spirit…
Modul neviolent in care ne-am crestinat ar putea explica absenta
de martiri din Calendarul Romanilor. De-a lungul Evului Mediu, domnii,
manastirile, cetatile, orasele romanesti
au cum-parat (cu aur curat) moaste ale unor sfinti -
cu totii neromani: greci, rusi, armeni, bulgari, lipoveni…
Veche, dureroasa dezbatere: martor - din grecescul martus, marturos
- (témoin) semnifica si martir (martyr). Romanii
nu au "vocatia sfinteniei" - nici a martirajului.
Nici a marturiei.
In 271, sub presiunea barbarilor (goti, gepizi, heruli, bastarni),
armata si administratia romana s-au retras la sud de
Dunare. Din ceea ce fusese Dacia Romana au ramas
castre, drumuri, temple, terme, arene, monumente funerare. Acestea toate
au disparut sub stratul gros de namol si de cenusa
al revarsarii spre sud a Slavilor.?Ei au naboit peninsula
balcanica incepind din secolul VI: au satenizat
civilizatia polis-urilor, au strivit sub senilele talpilor
lor desculte si negrabite akademii si moneda,
religii si filosofie, dezbateri in agora, teatre, stiinta
de carte - si scrisuri.
Au supravietuit revarsarilor pornite din mlastinile
Mazuriei de azi (pasnice… le zugravea istoriografia sovietica…
- asa au ramas si in cea de dupa 1989…)
doar comunitatile originare de la munte sau care au avut
inteligenta sa urce la… munte. Dintre urmasii Thracilor:
Dacoromanii si Aromanii; dintre ai Illyrilor: Albanezii.?In
fine, Grecii: cei care nu au urcat sus-la-munte s-au refugiat in
Sudul Peninsulei Italice, in Sicilia, in Africa - si
la Massilia (Marsilia/Marseille), colonie ionica - astfel salvindu-si
nu doar limba, ci si scrisul; Albanezii, Dacoromanii, Aromanii "retragindu-se
in sus", si-au pastrat, sub Slavi - si in
ciuda lor - sufletul si limba (orala).
Se poate spune ca in fata tavalugului
nimicitor al civilizatiei rurale slave, doar civilizatiile
pastorale si limbile: greaca, alba-neza, aromana (armana),
dacoromana au supravietuit. Autohtonii din Tracia, din Dalmatia,
din Illyria (cu exceptia Albanezilor si a Istroromanilor)
au fost asimilati (lingvistic) de Slavi.
Slavii au fost alungati din Grecia dupa doua secole,
dar ce performanta in materie de distrugere: analfabetizasera
Elada! In schimb in actuala arie romaneasca navalitorii
stabili(za)ti: Slavii, Cumanii, Pecenegii - au fost, ei, asimilati
lingvistic de dacoromani.
Perenitatea limbii dacilor latinizati fata de ale navalitorilor
succesivi, simultani, deveniti si stapani sa
constituie un mister istoric?; sa fie oare o revansa,
peste timp, a celui supus prin violenta, altadata?
Se poate vorbi de o contemporana revansa a sclavului
african si a robului tigan - si nu doar una muzicala?
Oricum, Romanii nu intra in aceasta categorie.
Limba (romana) a conferit, in spatiul unei "geopolitici"
in perpetua modificare, o uluitoare unitate traitorilor
numiti de straini: blac, blach, blas, balak, (olachi)-romani,
oláh, vlah, valah, valachen, voloh, boloh, vloh, ungro-vlah, ulak,
ulaki, valaque, walat, walach - toti termenii semnificind:
"roman" (Francezii vor fi stiind bine acest lucru: termenul
gaulois sub forma: galois vine din francicul walhisk = "roman"…).
In secolul al XIV-lea existau trei importante unitati
geografico-statale, populate de acesti "latini orientali":
- La nord-vest: Transilvania; locuita in proportie
de 80% de "Blaci". Ungurii, sub presiunea Pecenegilor care-i
alungasera din Etelküz, mitic loc de popas, situat probabil
in Basarabia de azi, urcasera intai spre Nord,
facusera o halta in "Tara Rutenilor"
(Podolia, devenita, doua secole mai tarziu Tara
B/Volohovenilor = a Vlahilor), apoi pe la anul 900 coborisera
in Panonia, unde ii invinsesera si ii
supusesera pe Blaci si pe Slavi. Din Panonia s-au indreptat
spre Est: "dincolo de paduri" era un tinut minunat,
numit de cronicarii lor: "Ultrasylvania" (sau Transsylvania),
unde fiintau formatii statale puternice: voievo-datele sau
ducatele purtind numele sefilor: Gelu ("Gelou, dux Blachorum"),
Glad, Menumorut, Kean; si Tari (de la terra): a Maramuresului,
a Oltului, a Oasului, a Hategului. Cucerirea lor a durat cateva
decenii;
- La sud: Tara (Terra) Romaneasca sau Muntenia (Valahia);
a luat fiinta in 1310, cand Basarab I-ul a unificat
cnezatele si voievodatele din dreapta si din stanga afluentului
nordic al Dunarii, raul Olt (Alutus, Aluta);
- La est: Tara (Terra) Moldovei. Voievodul Maramuresului (nordul
Transilvaniei) Bogdan a refuzat de a mai recunoaste autoritatea regelui
Ungariei (1342), iar in 1359 a trecut Carpatii spre Est si
s-a declarat suveran al"Moldovei".
De unde: Moldova?
De la raul cu acelasi nume, izvorind din Carpatii
de Nord (cel al muntilor venind de la numele unui trib dac: Carpii).
Dupa terminatie, Moldova pare a fi toponim slav, ca Bistrita,
tot un afluent al Siretului (Hyerasus, Seretus). Bedrich Smetana celebreaza
muzical raul "Moldau" in poemul simfonic "Patria
mea". Numai ca "Moldau" este numele german(ic) (Mold=pamant,
in böhmisch) al raului pe care Slavii (Cehii) il
numesc: Vltava. Este limpede ca Gotii nu au avut cum boteza
un rau din nordul ariei daco-romane (decat daca admitem
ca toponimia lasata de Bastarni - care trecusera
si ei pe acolo - a supravietuit peste un mileniu…); limpede
si faptul ca Slavii, ocupind vaile si campiile,
au slavizat toponimele "joase", de la campie, din vai
(dar nu si ale muntilor!) - vezi si Dambovita,
Ialomita, Prahova, din actuala Romanie, dar vezi si in
Grecia: Mandra, Levadia, Arahova, Grivena, Tyrnavos etc…
Si daca "Moldova" nu este termen slav?
1. In baladele populare despre "Descalecatul Tarii
Moldovei" este vorba de o catea, Molda, fruntasa
haitei de caini de vanatoare a Domnului: urmarind
un cerb, a trecut muntii spre Rasarit, tragindu-i
dupa ea si pe vanatori: acestia s-au trezit
pe un pamant minunat, strabatut de un rau
cristalin… In cinstea catelei, raul (si
pamantul din jur) au primit numele: Moldova…;
2. Limba Dacilor (din care s-au pastrat cca 160 termeni siguri)
face parte din grupul indo-european, subdiviziunea satem - ca sanscrita,
iraniana, lituaniana, letona, prussiana, slava, illyra si armeana
(latina: din centum). Au ramas in limba romana
termeni esentiali din limba daca: vatra (foyer - ca
in franceza, cu triplu, cvadruplu sens), caciula
(bonet de fourure - termenul se gaseste si in albaneza
contemporana), tarina (camp, ogor), codru (foret),
copac (arbre), baci (sef al ciobanilor, proprietar al turmei), branza
(fromage), balaur (dragon), mos (barbat in varsta,
batran/ intelept), mosie (proprietate, pamant),
mostenire, mostenitor (héritage, héritier); parti
ale corpului: buza (levre), grumaz (cou), ceafa (nuque);
familie: baiat (garçon), copil (enfant), prunc (nouveau-né);
strugure (raisin), butuc (cep de vigne, buche), curpen (sarment): in
sec I i. C. Dacii ajunsesera atat de nesobri, incat
Marele Preot Deceneu i-a obligat sa zmulga toate viile…
In toponimie Dacii foloseau si sufixul -dava: Argedava (capitala
Regatului Dac, sub Burebista), Buridava, Sucidava, Capidava, Petrodava
etc. Nu este deloc imposibil ca actualul rau Moldova sa-si
fi luat numele de la o fortareata daca: Moldava,
iar "terenul" din jur (peste 100.000 km. patrati)
sa fi devenit: Tara.
De la numele tarii (Moldova), cel al locuitorilor: Moldoveni
- de care aveau sa-si aduca aminte, nu ocupantii
rusi taristi de la 1812, ci bolsevicii cu ganduri
de re-ocupare - in 1924…
Tot din cuvinte harta Tarii Moldovei:
La vest era despartita de Transilvania prin lantul
Carpatilor Orientali; la sud, de Tara Romaneasca,
prin raul Milcov si prin un fragment al raului Siret,
apoi de Dunarea Inferioara, partea ei deltaica, pana
la Marea Neagra.?De acolo inca 120 km spre est: litoralul,
pana la Limanul (Laguna) Nistrului. Unde exista - exista
si azi, re-re-refacuta - ca o borna de hotar
intre Europa si Asia cetatea ioniana Tyras (intaiul
nume grecesc cunoscut al fluviului Nistru), ridicata in sec.
VI i. C., devenita: Asprocastron, Moncastro, Cetatea Alba
- in romana; tradusa in turceste:
Ackerman, apoi in ruseste: Belgorod Dnestrovski.
La est: fluviul Nistru (Tyras, Danastius, Nistros) - [si nu Niprul
(Borystenes), cum confunda Occidentalii - desigur pentru ca
rusii au pus proteza D si a rezultat: DNepr, DNestr - de ce
nu si DNeva?; sau DNil, sau DNiemen? - mister-slav] scalda
"Tyragetia", iar Bugul (Hypanis) alcatuia granita
orientala a… dacitatii. Nistrul al carui
mal drept a fost fortificat incepind de la 1400, sub Alexandru
cel Bun, domnul Tarii Moldovei; atunci au fost construite
noi cetati, iar cea greceasca, de la mare, Tyras,
renovata.?Astfel, de la nord la sud (numai pe malul drept al Nistrului,
pe pamant romanesc), au vegheat multe secole - si
au ramas si azi cetatile: Hotin, Soroca, (Orhei),
Tighina, Cetatea Alba…
Am pus intre paranteze Orhei: spre deosebire de celelalte, Cetatea
Orhei nu a mai ramas in picioare. La vreo 10 km de Nistru,
pe afluentul sau Raut a existat o cetate mongola
(tatara) ridicata dupa batalia
de la Kalka (1223, cand au fost nimicite knezatele rusesti),
probabil in timpul Marii Invazii din 1241. Fortareata
era rudimentara insa, judecind dupa ramasitele
domestice, acolo s-a batut moneda si parea destinata
a deveni capitala (si civila) cea mai occidentala a
Imperiului Mongol. Mult mai tarziu - la 1469 - este semnalata
"cetatea Orhei, in jurul careia s-a asezat Orheiul",
sub Stefan cel Mare - insa localitatea medievala
(si actuala) se afla la 30 km de Nistru, tot pe Raut,
deci nu a fost ridicata in jurul cetatii mongole
(locul numit azi: "Orheiul Vechi" - poarta inca
ruine vizibile).
In disputa mereu-mereu actuala dintre romani si
rusi (de la 1989 si ucraineni - acestia nu doar persecutati
ai rusilor, dar si feroci persecutori, si mostenitori
ai Imperiului Sovietic, mai ales ai rapturilor teritoriale: Polonia Orientala,
Ucraina Subcarpa-tica, apoi Bucovina, precum si sudul Basarabiei,
cu litoralul intreg, Insula Serpilor - pamanturi
romanesti) este invocata "intaietatea".
Care "intaietate": sovietica (dupa care masina
cu aburi fusese descoperita de Polzunov, radioul de Popov, America
de Columbov, metroul de Metrov, hartia de Papirosov, tiparul de
Gutenbergov, etc etc)? Dar Slavii au patruns in Imperiul
Bizantin (din care facea parte fosta "Dacia Felix") in
550 d. C. - nu mai devreme; s-a semnalat o expeditie rusa,
pe mare, impotriva Constantinopolului (in 860, nu mai curand);
Rusia, ca stat, a inceput a se amesteca in treburile Tarilor
Romane, prin incur- siuni, pe la 1700 prin Petru I, insa
abia in 1792 a devenit "vecina" cu Moldova, dupa
ocuparea Edisanului, controlat de Tatari (regiune devenita
"Odessa").?
Dovada, in piatra: toate cetatile de
pe Nistru (inclusiv antica Tyras, insa aceasta fusese fondata
in sec. VI i.C.) au fost edificate pe malul drept al fluviului,
deci in interiorul Tarii Moldovei - deci, in
interiorul Europei - pe celalalt mal, stangul, aflindu-se
Asia.
La nord granita era terestra, deci miscatoare:
Tara Moldovei se afla in contact direct cu Voevodatul B/Volohovenilor
(dupa cum spune numele: al-Valahilor), cu statele kievene, cu Polonia,
cu Lituania - care, la un moment dat, se intindea pana
la Marea Neagra, contind ca "vecina de la rasarit";
apoi cu Imperiul Austro-Ungar, care ocupase in 1775 nordul Tarii
Moldovei, bote-zindu-l: Bukovina; in fine cu Imperiul Rusesc,
cel venit, ca toate marile plagi ale istoriei Europei (Hunii, Avarii,
Ungurii, Tatarii) dinspre est, atingind Nistrul abia sub
Caterina a II-a, la 1792.?
Douazeci de ani mai tarziu, in 1812, aceeasi Rusie
a mai facut un pas in Europa, rapind jumatate
din Tara Moldovei, botezind-o cu un cuvant romanesc:
Basarabia, insa modificat a la française: Bessarabie,
stabilind - deocamdata - frontiera pe raul interior, aproape
paralel cu Nistrul: Prut (Pyretus, Porata).
Falsificarea toponimica din 1812, inventia ruseasca:?Bessarabia
numind jumatatea orientala a Tarii Moldovii,
rapita, s-a repetat in 1924 - fatalitate: tot prin
geniul (rau al) unui ne-rus: Bulgarul Christian Rakovski.?Prin
el Rusia si-a negat propria inventie de la 1812: Bessarabia,
cazuta in desuetudine si a fabricat alta, nou-nouta:
Republica Socialista Sovietica Autonoma… Moldoveneasca!
Rakovski, bulgar prin nastere, roman prin cetatenie,
socialist prin… meserie (a fost initiatorul miscarii
socialiste din Romania si mentor al lui Panait Istrati). Rusofob
notoriu (bibliografia lui spune multe si… mult), in 1916
fusese demascat ca agent german, platit, dovedit prin "Lista
Günther" (numele celebrului-sinistrului recrutor german actionind
la Bucuresti) - drept care autoritatile romane
il arestasera si ii fixasera domiciliu
obligatoriu "pe cuvant de onoare" la Iasi.?Cum frontul
ruso-roman se afla in Moldova; cum revolutia bolsevica
pornise, nu doar de la Petersburg, ci si de pe frontul din Carpati
(unde militarii rusi parasisera pozitiile
si se dedasera la jefuirea localnicilor, la viola-rea localnicelor,
la baut ruseste, pana la moarte, prin inecare
in pivnitele in care "impuscasera"
butoaiele), o ceata de rusi beti l-a luat pe sus pe
Rakovski, l-a urcat pe soclul statuii lui Alexandru Ioan?Cuza din Iasi
si l-a pus sa declare… abolirea monarhiei si instaurarea
"Republicii Socialiste Sovietice Romania". Etilnicii revolutionari
au fost alungati in urmatoarea jumatate de ora,
disparind cu tot cu agentul german, inraitul
antibolsevic devenit proaspatul si ardentul bolsevic
Rakovski…
…Care avea sa apara in curand ca presedinte
al Sovietului Comisarilor Poporului din Ucraina, prilej cu care a si
condus cateva expeditii de "recuperare a Bessarabiei,
pamant, de veacuri, rusesc".?
Fara succes. Insa inainte de a fi trimis
de Lenin ambasador al URSS la Paris (unde l-a precedat pe Ilia Ehrenburg,
si el celebrissim sergent-agent-recrutor); inainte de a fi
fost acuzat el insusi de trotskism si inainte a
fi deportat la Astrahan (unde l-a gasit ucenicul sau Panait
Istrati - si inainte de a-i acuza, in Pravda, el, pe
fostii sai tovarasi de… spionaj in
favoarea Germaniei - nu se insela, chiar totdeauna, Stalin…
- si inainte de a fi impuscat, chiar si el,
fidelul intru tradari), Rakovski a imaginat un scenariu
de geniu: fiindca Rusia, iscalind de asta data
cu pseudonimul "URSS"), tinea sa re-rapeasca
jumatatea din Moldova furata in 1812 - el si
ai sai tovarasi de internationalism proletar
de la Odessa, recrutati din cartierul rau famat purtind
numele "Moldovanka" (devenit in intregime evreiesc),
au inventat o… Moldova pe malul stang al Nistrului,
in Ucraina - precum si… "limba moldoveneasca"!
Un carlig de undita in care au pus ca momeala
pestisorul "Republica Autonoma Socialista
Sovietica Moldoveneasca", sperind sa prinda
pestele marisor: Moldova istorica (cuprinzind
si partea ei orientala, devenita provincia romaneasca
Basarabia) - de ce nu pestele-cel-mare: Romania intreaga?
Sub unguri, vreme de un mileniu, Romanii din Transilvania au avut
parte de suferinte cumplite, printre nedreptati fiind
si nerecunoasterea lor, autohtoni, ca natiune, alaturi
de ocupanti: Ungurii, Secuii si de colonisti: Sasii,
Svabii. Dar in 1918, cand s-au unit cu Patria Mama,
Romanii transilvaneni puteau sa scrie si sa
citeasca in limba romana, aveau o identitate,
stiau cine sunt si de unde se trag, ba ii invatasera
carte si constiinta de sine pe Romanii din
Principatele - libere;
Prin comparatie: sub rusi, numai in 106 ani, Basarabenii
au fost striviti, analfabetizati, desnationalizati,
desidentizati.
Sa fi fost Moldovenii dintre Prut si Nistru mai putin
bravi?, mai inerti?, mai inclinati spre supusenie
decat Transilvanenii?
Istoria ca si literatura, cu osebire "fictiunile realiste"
semnate de Mihail Sadoveanu, spun contrariul:
De pe la 1400, cand puterea mongola a diminuat, tinuturile
devastate din rasarit au prins a fi repopulate. Sub Alexandru
cel Bun, domn al Moldovei, a inceput construirea-reconstruirea fortificatiilor
de la granita naturala dintre Europa si Asia: Nistrul.
Cetatile de paza aveau nevoie de oameni liberi ca
strajeri. Astfel a inceput istoria Moldovenilor de la Nistru,
Granicerii de la Rasarit, cu statut asemanator
celor din interiorul Arcului Carpatic: Fagarasenii,
Nasaudenii…
Agricultori, crescatori de vite (mai cu seama de cai), negutatori
in timpul liber, osteni in… tot celalalt,
slujeau pe cate un domnitor, dar si pe ei insisi
- de unde frecventele razvratiri impotriva puterii
centrale de la Suceava, de la Iasi, pentru impunerea unui "domnisor"
de-al lor, de regula un impostor - intreprindere in
care excelau cei din tinutul meu, Orhei. Nu se sfiau sa dea
si cate o raita peste Nistru, "La Cazaci"
(nu o semintie, ci o adunatura de mercenari: rusi,
polonezi, lituanieni, ucraineni, tatari, moldoveni, numele venindu-le
de la tatarescul: ca'zac: calaret ratacitor
- "corp" pe care Ecaterina a II-a l-a prefacut in
unitate de jandarmi-calari); si "La Tatari"-
in scop cinstit, de jaf.
Insa oricat de turbulenti in interior,
cand se profila primejdia straina, capatau
un singur domn-dumnezeu: Moldova.
Moldovenii de la Nistru, oameni liberi, razboinici, intreti-neau
cu Tatarii, deveniti auxiliari ai Turcilor si stabiliti
(?) in Bugeac, pe litoralul Marii Negre, in sud-estul
Moldovei, relatii originale, nemaiintalnite nici la
rasarit de Nistru, nici "la apus de Prut" la Valahi,
Unguri, Poleaci, Nemti. Apocalipticul: "Vin Tatarii!"
se tragea de la Marea Invazie din 1241 si avea efect fulgerator,
traumatizant, asupra tuturor ne-Tatarilor…
…dar nu si asupra Moldovenilor de la Nistru.
Dintre toate victimele "mongolilor", de la Caspica la Adriatica,
singuri "Nistrenii" nu se temeau de Tatari - de ce? Fiindca
si ei "discutau" din sa, cu sabia, cu sulita,
cu arcul - predilect, cu ghioaga, cu toroipanul (termeni, probabil, din
substrat); si ei, ca si Tatarii erau calareti-usori.
Navalitorii veniti calare erau obisnuiti
sa intalneasca fie o impotrivire din partea
unei armate pedestre (deci inferioara cu cel putin un metru,
inaltimea constituind si un important avantaj
psihologic), fie sa intalneasca o cavalerie
grea, greoaie, lesne de evitat si usor de infrant
de viespile mongole. Si Cazacii (de la Pragurile Niprului) "discutau"
pe picior de egalitate cu Tatarii, adeseori infringin-
du-i. Da, ei erau buni (si interesati) luptatori, insa
nu aveau de aparat un pamant al lor, o patrie, sa-i
zicem: "Cazacia". Moldovenii, da: Moldova. Traind-pe-cal,
Moldovenii de la Nistru ii infruntau de la egal la egal ("de
la acelasi nivel") pe Tatarii nascuti-pe-cal.
Sa fie citit romanul Neamul Soimarestilor de Mihail
Sadoveanu si ca un document ce este, nu doar ca o superba
fictiune; sa fie citit Dimitrie Cantemir (prin dubla sa origine,
aflat in deplina cunostinta de cauza),
cu a sa Descriere a Moldovei; sa fie recititi memorialistii
basarabeni D. C. Moruzi, Matei Donici, Leon Donici, Gh. V. Madan: curiosii
vor fi surprinsi sa afle "istorioare" de genul (citez
din memorie):
S-a intamplat ca intr-o vreme in imprejurimile
Orheiului sa moara aproape toate femeile, dupa ce
nasteau (probabil de febra puerperala). S-a
tinut sfat: oamenii au hotarit sa saie pe cai
si sa deie iama-n tatarime, in Bugeac.
Asa au facut: s-au dus, s-au intors: dupa ce-au
taiat, pe la brau, toata partea barbateasca,
au luat toti caii, toate vitele, toate sculele de pret, precum
si ceva tatarce, de sa aibe cine le spala izmenele…
(s. mea.)
Astfel s-a plamadit bravul norod moldovinesc dintre Prut
si Nistru…, trag eu o concluzie pripita, insa
nu neaparat falsa. Ca afirmatia este verosimila
o probeaza toponimia tatarasca (frecventa,
nu doar in Sud, unde cateva secole au locuit - in fine:
pe-acolo, prin partea aceea, isi aveau iurtele, in aul-uri).
Dar mai vartos: onomastica.
Exista nume de familie (provenind din porecle), indicind
neamul: Rusu, Bulgaru, Turcu, Sarbu, Grecu, Neamtu, Paleacu
- si, desigur Tataru - acesta din urma aratind
ca purtatorul se trage dintr-un tatar; alte nume
informeaza despre "trecerea" la religia crestina:
frecventele azi Botez, Botezat, spun ca un necrestin: turc,
tatar, evreu, litua-nian/litvan (inainte de 1400) "trecuse"
la crestinism, ca dovada, fusese botezat; nume devenite neaos-basarabene:
Ciachir, Iachir, Celac, Burlac, Batal, Bulat, Uzun, Cabac, Huzum, (H)Amza,
Baidan, Buiuc, Murafa… sunt de origine tatara.?Probabil
si Hancu, chiar daca lingvistul Iorgu Iordan s-a straduit
sa-l (ex)traga din slava bulgara, tot de la türco-tatarul
han vine, sub forma: khan, ceea ce a dat in limba romana:
Cantemir (Han-Temir), dar si: Temircan (Temir-Han)…
[Dimitrie Cantemir a fost nu doar domnul Moldovei, nu doar nefericitul
aliat al tarului Petru cel Mare (si intaiul, cronologic
mare-inselat de Rus: niciunul, dar nici un punct din prevederile
Tratatului incheiat intre ei la 1711 nu a fost respectat de
"protectorul crestinatatii"), ci si
un savant, in corespondenta cu contemporanii cei mai
luminati, membru al Academiei din Berlin, istoric prestigios (Istoria
Imperiului Otoman si Descriptio Moldaviae, scrise in latina,
au facut data, fiind traduse si in engleza,
germana, franceza); un istoric al religiilor (Sistema religiilor
muhammedane), compozitor, muzicolog (printre altele, autor al unui Tratat
de muzica turceasca si inventator al unei metode de
notatie a muzicii turco-arabe), etnolog, lingvist, comparatist,
"un Lorenzo de Medici al Moldovei", cum il numise Leibniz.
Si un imens scriitor de… "fictiune- realista",prin
superba Istoria hieroglifica…, scrisa in romaneste.
Fiul sau Antioh, socotit parinte al poeziei clasice ruse,
a fost ambasador la Londra si a indeplinit misiuni diplomatice
in Franta - dealtfel a murit la Paris, in 11 aprilie
1744].
Acestea - si inca altele - pentru a spune ca
nu firea mai slaba a Romanilor dintre Prut si Nistru
a fost de vina in strivirea lor, doar in 106 ani; si
nu firea mai tare a romanilor din Arcul Carpatic, suferind un mileniu,
i-a facut sa iasa cvasi-teferi din robia ungureasca.
Ci natura ocupantului. Ungurul, brutal, crud, dispretuitor, nu i-a
considerat pe indigenii gasiti in interiorul Arcului
Carpatic alcatuitori ai unei natiuni - le-a ingaduit
insa practicarea religiei (ortodoxa, dupa Marea
Schisma, 1054), apoi greco-catolica, dupa 1700; a
tolerat ca Valahul (Oláh), desi fara drepturi
civice, sa aiba tipografii, publicatii, scoli
- in limba sa;
Rusul - bun, sa-l pui pe rana !- doar la cativa
ani de la ocuparea Moldovei de Rasarit, in 1812, a
suprimat autonomia culturala promisa, teritoriul a fost
colonizat cu straini, locuitorii au fost rusificati cu ferocitate,
de parca Inamicul Nr. l al Pravoslavnicismului Rusesc ar fi fost
Romanul.
De aceea au fost adusi, instalati, cu zecile, cu sutele de
mii, colonisti (orice ar fi fost: germani, elvetieni, francezi,
bulgari, evrei, ucraineni, rusi, gagauzi erau, sau
urmau sa fie vorbitori de rusa, nu de romana);
diviziile - suna cunoscut termenul, dintr-o anecdota cu
Stalin si Vaticanul… - de slujbasi taristi,
care, inainte de a se pensiona si a se fixa, faceau
sa le vina in Basarabia, pamant meridional,
cu multa lumina (ce sa mai vorbim de hrana:
carne, lapte, fructe, legume, vin, miere, vanat, peste…),
din cine stie ce fund al inghetatei, al mohoritei
Rusii frati, cumnati, bunici, veri, vecini - cu "prime
de instalare" si proprietati daruite de
generosul Tar al Tuturor Rusiilor.
Metoda mult perfectionata dupa re-ocuparea
Basarabiei, in 1944. Dealtfel tarii rosii, pe cand
erau ei doar tarevici (secre-tari-generali ai PC al RSS?Moldoveneasca),
se antrenasera, de pe tronul de la Chisinau, pe spinarea
romanilor basarabeni - persecutindu-i, infometindu-i,
deportindu-i, dislocuindu-i, negindu-le identitatea, alta
decat a lor, ocupantii: un porc-de-caine ca Hrusciov,
un caine-de-porc ca Brejnev, un zaharisit-din-frageda-copilarie
ca Cernenko, un crocodil kaghebist numit: Andropov, "pacificator"
al Ungurilor, in 1956…- toti acestia au fost mai
intai "guvernatori" la Chisinau.
Cum se va fi facind ca primii trei erau si ucraineni?
Doar Ucrainenii se declarasera totdeauna nu doar antirusi,
ci: anticomunisti, nu?
Scurta istorie a "Basarabiei"
Un rapt, o diversiune lingvistica, realitati statistice
Am mai scris, am re-scris, am tot scris - si bine am facut
- re-re-repet adevaruri istorice de toata lumea stiute:
- In Antichitate teritoriul aflat de-a dreapta si de-a stanga
Nistrului (Tyras) era numit de greci, prin Herodot: Tyragetia. Era
locuit, dupa cum ii arata numele, de geti. Sub
presiunea scitilor, in secolul V i. C., getii
se retrasesera spre nord-vest si sud-vest, dar in
secolul IV, celtii impingindu-i de la vest, sub Dromichaite,
apoi sub Burebista revenisera, atingind iarasi
Bugul (Hypanis). Odata cu ocupatia Daciei (sec.? II d.?C.),
a fost romanizata si Tyragetia, insa putinele
descoperiri arheologice facute pe acest teritoriu - cele mai importante:
la Olbia, pe malul drept al estuarului Bugului - fusesera ocultate
de taristi, iar de bolsevici trecute la "informatii
secrete" [vezi soarta arheologului Ion Suruceanu] - pentru a ascunde
thraco-dacitatea-romanitatea actualei Ucraine de Sud-Vest).
Sarind peste un mileniu:
De unde: "Basarabia"?
Pe la 1352 domnul Tarii Romanesti, Nicolae Alexandru
Basarab, fiul lui Basarab I-ul, dupa o campanie impotriva
tatarilor, pe care i-a batut si i-a alungat dincolo
de Nistru, a consemnat in documente scrise si desenate (harti)
un teritoriu de circa 4.500 km. p. aflat intre nordul gurilor Dunarii
si afluentul sau, Prut (Pyretus), ca "Basarabia",
de la numele dinastiei sale. In unele harti din sec.
al XVI-lea si tot in unghiul format de raul Prut si
Dunare aparea: "Bassarabia (Pars)".
[Caterina a II-a a Rusiei (am mai sarit cinci secole…) era
protectoarea lui Voltaire, a lui Diderot; contra multor favoruri pecuniare
a primit la randu-i favorurile acestor "directori de constiinta".
Pe calea deschisa de prestigiosii calatori,
dupa Revolutia Franceza din 1789, multi nobili,
militari, ingineri ori simpli aventurieri (si) francezi au cautat
adapost si au facut cariera in Rusia cea
ducind lipsa de specialisti in modernizarea Imperiului
- actiune inceputa de Petru I. Printre acestia
a fost si ducele de Richelieu (Armand Emmanuel de Plessis), fugit
de Revolutie, ajuns in Rusia in acelasi an, 1789.?
Tarina i-a incredintat administrarea guberniei sud-vestice
recent cucerita de la tatari (Edissan in 1792). Pe
locul unui sat de pescari, Hagi-Bei, dupa planurile lui Richelieu
si ale echipei sale de specialisti francezi (printre care De
Rubas si Langeron) a fost ridicat cel mai important port meridional
al Rusiei. Francezii in slujba Rusiei Eterne aveau o solida
cultura clasica, drept care au botezat noua asezare:
Odessa - "de la antica cetate elina Odessus". Ce conta
ca Odessus fusese, intr-adevar, colonie ioniana,
insa nu acolo unde o indicau, ci departe, la peste 400 km
in linie dreapta, spre sud, in Bulgaria de azi, pe
locul numit: Obzor, intre Varna si Burgas. Rusii nu tin
seama de adevarul istoric, ei se bucura (in tacere)
de profitul geopolitic.
? Ducele de Richelieu s-a intors in Franta abia dupa
Restauratie (1815), deci se afla si in slujba tarului
Alexandru I, cel care, la 1812 (!), profitind de situatia
critica a lui Napoleon, a rapit jumatatea estica
a Tarii Moldovei (am mai spus-o?- am s-o re-re-spun!), cu
ajutorul generalului Langeron, cel care a manevrat din umbra tratativele
cu Turcii de la Giurgiu in calitatea sa de aghiotant si consilier
al lui Kutuzov. Alte surse pretind ca ducele de Richelieu, departe
de a fi fost sluga supusa si falsificator-sef
al imperialismului agresiv rusesc, l-ar fi consiliat pe Alexandru I sa
nu-i nedreptateasca pe bietii-moldovetii,
care sunt…latini; ca ar fi invocat Tratatul de la Luck din
1711, incheiat intre Petru cel Mare, stramosul
lui Alexandru, si domnul Moldovei, Dimitrie Cantemir, prin care rusii
"garantau pe veci", nu doar suveranitatea Moldovei ca stat,
ci domnia ereditara si autoritatea absoluta…
Futeze!, ca sa o tragem pe frantuzeasca moldava. Richelieu
se afla in serviciul Rusiei, nu in al adevarului istoric,
cu atat mai putin in al dreptului popoarelor de a nu
fi inghitite de Monstrul Rus].
Urmarea se cunoaste: noua frontiera dintre Moldova si
Rusia "s-a mutat" mai la vest, pe raul interior Prut,
cel care impartea, topografic, tara pe o linie
nord-sud. Fireste, raptul celei mai bogate parti a Moldovei
nu a fost un accident, ci o constanta tactico-strategica
ruseasca: peste un secol si aproape jumatate, in
iunie 1940, la fel: profitind de situatia, nu doar critica,
ci catastrofala a protectoarei Romaniei, Franta, invinsa
de Germania si ocupata, Rusia (sovietica, ceea ce n-o
impiedeca de a fi, in continuare, aceeasi putere imperialista)
a re-rapit Basarabia, in acelasi pret, Bucovina
de Nord si tinutul Herta… (Tarile Baltice
au fost inghitite, "inglobate", vorba istoriografiei
sovietice, in totalitate, deci, in marea lor nefericire, macar
si-au putut pastra identitatea - teorie contestata,
pe buna dreptate, de baltici).
Ducele de Richelieu, guvernator al provinciei Odessa sub trei tari:
Caterina a II-a, Pavel I, Alexandru I si strategii-cartografi-dezinformatori-diversionisti
taristi francezi aflati sub conducerea sa, lucrind
la reprezentarea (carto)grafica a viitoa-relor teritorii rusesti,
inca inainte de 1812!, a(u) gasit in documente
denumirea Basarabia (cea de la 1352) - de multa vreme iesita
din uz - si a(u) operat doua falsuri:
- un fals toponimic: din denumirea romaneasca: Basarabia,
de la numele de persoana Basarab, a facut… Bessarabie
(dublarea s-ului si e-ul final: marca indelebila franceza),
denumire care, "la o adica" ar fi fost tradusa
(din rusa, fireste!): "Fara Arabi"…?Traficare
grosolana, profitabila rusilor: "fara"
ar fi trebuit grafiat: "bez", nu "bes"; cat
despre "Arabi" nicicand nu le-au spus Rusii Turcilor
- nici Tatarilor: "Arabi". Manipularea cuvantului
avea sa fie repetata in anii lui Gorbaciov, mai ales
prin "glasnosti" ajuns in Occident gata-tradus de rusi:
"transparenta" (de unde transparenta?,
de la Glas, care, in limbile german/ic/e se traduce prin… sticla,
ca materie? - cand in rusa glas, ca si in
romaneste, inseamna: voce!); astfel o semnificatie
onesta in ruseste, anume: (starea) de a da, de a capata
glas, voce, cuvant, rostire (cui/cine? fireste, cei/celor care
nu au…, deci: libertate de expresie) - a fost traficata in…
"transparenta";
- un fals cartografic: teritoriul numit in secolul al XIV-lea Basarabia
se intindea pe o suprafata de cca 4.500 km. patrati
- si se afla in sudul Tarii Moldovei - deci, pe
harta, denumirea lui era scrisa… orizontal; pe harta
confectionata de cartografii francezi de sub conducerea ducelui
de Richelieu, in slujba Imperiului Rus: Bessarabie (numele viitoarei
oblasti apoi, din 1825: gubernie ruseasca) a fost grafiata/trasata
pe o linie pornind de foarte sus, de la nord spre sud, cu o usoara
curbura urmarind forma tinutului care, acum, masura
de zece ori mai mult decat Basarabia originara: 45.000 km.
patrati.
[Nici o noutate in ceea ce afirm: Eminescu scrisese mai bine si
mai documentat inca in 1878 (Timpul, 10 februarie)
in arti-colul "Chestiunea retrocedarii Basarabiei"
si mult dezvoltat in studiul "Basarabia", publicat
tot in Timpul din martie, acelasi an, 1878.?
"Nu intamplator", vorba comunistilor,
poetul nostru national a fost "epurat" printre primii,
considerat - si el! - nu doar "antisemit", dar si
"fasist" - corectiune: "avind o conceptie
fascista"].
In legatura cu orientarea nord-sud a acestei unitati
geopolitice:
Tara Moldovei nu a fost niciodata strabatuta
de frontiere interne orientate nord-sud, desi cursurile de apa,
in majoritate, urmeaza aceasta directie. Moldova
cunostea inca din secolul al XIV-lea o Tara
de Sus (la nord), o Tara de Mijloc si o Tara
de Jos, in sud. Se vorbea despre "Moldovenii de la Nistru",
despre "Moldovenii de dincolo de Nistru", insa
niciodata nu s-a spus-scris: "Moldova de la Nistru";
rar de tot: "Moldova dintre Prut si Nistru".?Raul
interior Prut, curgind de la nord spre sud, nu separase vreodata
unitati administrative mici (plase), nici mijlocii: judete,
pe ambele maluri ale sale fiintind, calare, cel putin
treizeci de asezari.
…Asezari romanesti existasera din timpuri
imemoriale dincolo de Nistru, dincolo de Bug, dincolo de Nipru, dincolo
de Don, pana in Caucaz, pana la Volga,
pana la Caspica, dincolo de ea… Dintre sedentare-agricole,
cele vlahe (b/volohe) erau cele mai vechi. Elementul romanesc, mai
corect: dac romanizat (si nu doar moldovenesc) a jucat rolul de pionier
inca inainte de navala mongola din secolul
al XIII-lea, iar in toiul ei a mers in sens contrar: spre
Rasarit. Era alcatuit din localnici supravietuitori
ai anticei Tyragetii, apoi din stabiliti de buna voie
la est de Nistru, apoi din "colonisti de nevoie" (nu doar
moldoveni, dar si mun-teni, luati cu de-a sila de armatele
rusesti in retragere si, incepind cu domnia
Caterinei a II-a impamanteniti intre Nistru
si Bug); deasemeni, dintre pastorii originari din Carpati,
din Transilvania - si nu din putini ar(o)mani ca ramura
paterna a mea purtind numele "macedonean": Goma
[una din ipoteze, cealalta: un stramos s-ar fi chemat
Huma, Huma; dupa ocupatia ruseasca din 1812
rusii ar fi modificat grafia in Guma, apoi in Goma].?Ei
au dat primii sedentari rurali continentali in "Tartarie Pars"
(orasele de pe litoral erau locuite de greci, de armeni, de evrei
si de ar(o)mani - drumul spre Est al negustorilor si al
aventurierilor urmarind indeaproape malul Marii Negre).
Taranii se mutau - din diferite motive - de aici, dincolo;?sedentari
fusesera, sedentari ramaneau, oriunde si oricat
s-ar fi deplasat;
Pastorii calatoreau cu turmele; cum se spune: mergeau
la coada oii (care, ea, oaie, se lua dupa a berbecelui-mare…).?
Nomadismul pastoresc al carpatinilor si al pindaricilor (aici:
nu de la poetul Pindar, ci direct de la muntii Pind din Macedonia,
unde ar fi vatra Ar/o/manilor), era in fapt un sedentarism-pe-roate.?Din
pricina imenselor distante, transhumanta nu mai era anuala,
ci de la cincinala in sus - pana la eterna.?Fiecare
turma (termen latin) numarind zeci de mii de capete
- si nu doar oi, ci si vite albe si cai - era pazita
pe un anume loc (stana, termen din substrat) de zeci de persoane
alcatuind o familie largita.?Pastorii-mergatori-impotriva-istoriei
(si a geografiei…) aveau carute supra-dimensionate,
coviltirate, etajate, adevarate case pe roate, deplasabile numai
pe timp secetos si pe pamant inghetat (cand
era zapada, rotile erau inaltate
si asezate pe talpici de sanie), cu cate patru-sase
perechi de boi fiecare - dupa ce o pasune era epuizata;
aveau - tot pe roate - mori de vant (faina pentru
painea oame-nilor, uruiala pentru animale) cu aripi de panza,
pliabile; biserici pe roate - adevarat, fara turle,
clopotele fiind montate pe un cadru de lemn, si el prevazut
cu roate… Ustensilele, cazanele de fiert laptele, galetile
de muls, uneltele de dulgherie, de fierarie, de cojocarie,
de caldararie etc erau transportate separat…
Uneori - adeseori - o stana pleca mai departe, cu oile, pe
loc ramaneau cativa… nomazi semi-sedentari:
isi faceau case adevarate, casele alcatuiau
un catun, apoi un sat, apoi un targ - oricum, acea noua
asezare era dotata cu depozite pentru branza,
lana, piei, pastrama si juca rolul de popas pentru
alte turme venite din Apus, cat si pentru caravane, in
ambe sensuri. Si noii sedentari cresteau animale insa
turmele fiind mult mai… putin foarte-mari, pasunau
doar prin jurul satului-nou (pe o raza de 50 kilometri), in
restul timpului cultivau cereale, legume, sadeau pomi fructiferi
si vita de vie - chiar si perdele de padure
destinate sa apere satul de Crivat… - semintele,
puietii, butasii fiind adusi de-acasa…
La 16 mai 1812, prin Pacea de la Bucuresti (ce ironie!) Rusia a
rapit partea rasariteana, cea dintre Prut
si Nistru, a Tarii Moldovei, botezind-o abuziv:
Bessarabia.
La 23 iulie 1812 Rusii au adoptat un Statut special pentru colonizare
(nu au pierdut timpul Fratii Crestini, colonizatornicii). In
virtutea rusificarii-prin-colonizare (si) a "Bessarabiei",
colonistii, fie adusi din alte parti ale Imperiului,
fie din afara lui, se bucurau de enorme avantaje: capatau
numaidecat cetatenia ruseasca, erau scutiti
de armata, de impozite, li se daruiau generos-imparateste
mari suprafete de pamant (se intelege,
furat bastinasilor). Astfel au fost atrasi colonisti
occidentali: germani, elvetieni, francezi; colonisti ne-rusi
din Rusia: germani din Tarile Baltice si din regiunea
Varsoviei (acea parte a Poloniei ocupata de Rusi); ucraineni
(ruteni) din Pocutia, din Galitia; evrei din Galitia,
din Ucraina de sud-vest (cea dintre Nistru si Bug); bulgari si
gagauzi din Imperiul Otoman (Bulgaria de azi) precum si
rusi-rusi (de pretutindeni).
Nu am avut o statistica in care sa fie consemnata
situatia populatiei in Momentul 1812, doar informatia:
La 1810 in "Moldova dintre Prut si Nistru" existau
327.199 locuitori din care straini sub 5% (evrei: "o cifra
nesemnificativa, in jur de 1%", cca 3.000 persoane).
Se stie insa ca "multa lume"
trecuse pe malul drept al Prutului, mai cu seama tarani
(mii de familii), fugind de spaima serbiei rusesti, cea care
ii prefacea pe oameni in… suflete.
Din cifrele aflate la dispozitie, fiind vorba despre Evreii in
Basarabia, le voi da doar pe cele indicind "mersul" lor
in comparatie cu populatia totala a noii gubernii
rusesti si cu a indigenilor:
Statistica ruseasca din 1817:
(de la Legea Colonizarii din iunie 1812 trecusera cinci
5 ani, interval in care intrase in "Bessarabia"
un numar considerabil de evrei lipsiti de drepturi, persecutati,
masacrati, "pogromizati", in Galitia
si in Ucraina):
Total : 482.630 locuitori
Romani : 419.240 85% (deci, straini: 15% )
Evrei : 19.130 (3.000 in 1810, 1% ) - 4,2 %
Statistica ruseasca ("Zasciuk"), tiparita
in 1862, insa oglindind situatia anterioara
cu un deceniu:
Total: 914.679 locuitori:
"Moldoveni": 600.000 66,4% (straini: 23%)
Evrei: 78.216 (3.000 in 1810, 1% ) 8,6%
Statistica ruseasca din 1862:
Total: 1.003.499 locuitori:
"Moldoveni": 515.927 1), 51,44% (straini: 48%)
Evrei: 95.927 (3.000 in 1810, 1% ) 9,56%
Statistica ruseasca din 1897:
Total: 1.935.412 locuitori:
"Moldoveni": 920.919 2), 47,58% (straini: peste 52%)
Evrei: 228.168 (3.000 in 1810, 1%) 11,79%
In 87 ani, numarul "moldovenilor" crescuse de 3
ori
"-" numarul evreilor - " - 75 ori
Dupa statistica din 1919 rezulta ca in 109
ani (1810-1919) populatia evreiasca din Basarabia crescuse
de 89 ori, ajungind la 267.000 persoane.
De adaugat si urmatoarele informatii din 1897:
- in mediul urban traiau 14% dintre moldovenii bastinasi;
- stiutori de carte,
moldoveni: barbati: 10,5%; femei: 1,3 %
germani: (b) : 63,5%; (f) : 62,9%
evrei: (b) : 49,6%; (f) : 21,6 %
Mai analfabeti decat moldovenii erau tiganii: 0,3%…
Rezultat "culturalizator" al unui secol de ocupatie rusa.
Statistica sovietica ("Krupenski", 3) Paris), 1920:
Total 2.973.750 locuitori
"Moldoveni" : 48,2%
"Romani" (!) 21,0% (=69,2%; straini: 30%) 4)
Evrei : 9,0% =cca 260.000 (3.000 in 1810, 1% )
Statistica romaneasca din 1931:
Total : 2.864.402 locuitori :
Romani : 1.610.757
Evrei : 204.858 5)
Statistica romaneasca din 1939
proportia populatiei evreiesti in cateva
orase din nord-estul tarii:
Balti 46,6%
Hotin 37,7%
Chisinau 36%
Calarasi-Targ 76,%
Orhei 41,9%
Soroca 36,3%
Cernauti 38,8%
Radauti 33,6%
Vijnita 70,02%
Sighet 38,9%
(eseul poate fi citit integral pe site-ul scriitorului
- http://paulgoma.free.fr)
|
