Goma: descolindatorul, hartuitorul textuaRadicalismul
e(ste)tic e, pe termen lung, rentabil. Aplicarea, adecvata, a
practicilor negative tolerate de traditie - si exegetate
de carturarul Petru Caraman, auctorele Descolindatului in
orientul si sud-estul Europei - ii si ea eficaca.
Vituperarea orala da roade bogate… cind stii
sa le astepti sub pomul contestat. Ca si, deseori,
hartuirea textuala.
Essayez donc, les amis: c'est faisable; c'est meme recommandable, mais
il ne faut pas en abuser!
Practicile istea negative ne reaminti-vor acum de cel mai mare descolindator
pe care il va fi ouat gens Valachorum. El se numeste Paul
Goma (ca pe Cioran, din motive ce nu le discutionam
acilea, n-o sa-l punem la socoteala) si ne iubiuraste.
In dumnealui convietuiesc, nu stim cit de armonios,
Eminovici, Deleanul Budaic, Nenea Nelu Caragiale si Constantin
Stere; dinsul colinda pe la gospodariile carpatice:
apoi - pe la casele celor ce nu il vor fi receptat, inteles,
ascultat, omenit, indragit - revine cu formule si
gesteme descintatoare, dezvrajitoare, deconstructoare.
Cum? Trintind telefonul; inchizind usa proprie;
probozindu-l pe Virgil Tanase pentru ca piinea de-o
duce Doinei si copiilor, ca slujnicar extern al cotroceanului iliesc,
se afla inmierdata, imbibata adicatelea
cu ce se unge clanta in poemul lui Pica; publicind
antum (ca sa nu pata ca Mihail Sebastian, ca sa
evite dara intromisiile crosetante si alte cenzuri
infrapaginale, ca sa deie o sansa descolindatilor…
intru replica ori smerenie paleologica), publicind
chiar in timpul vietii un cvintuplu jurnal - nemilos si
tandru, mustitor de adevaruri insuportabile, flagelant si
autopedepsitor, justitiar si ludic, obsesional si reparator,
satiric si plin de umor, bestial si unic.
* * *
Oare cum l-ar fi receptat Parintele Steinhardt,
auctorele celuilalt monument diarist, tatinele Jurnalului
fericirii (in care ne ingaduim sa reperam
complementul cvasiperfect al marelui opus gomauan)? Oare cum l-ar fi
primit genitorele celuilalt memorial?
Monumentalitatea aere perennior, atita premiu parca le-am
acorda amindurora, iar in continuare o sa ne multanim
cu o apologie - neparadoxala - a "singurului Roman
integral", capace sa asume, insumeze, coprinda…
ce? Suisurile + coborisurile neamului cisnistric si
cistisaic, rareori admirabil, de enorm de multe ori bicisnic la nivelul
intelighentiei sale, pe care o sfichiueste cu un sadism
propriu doar profetilor veterotestamentari, pre- si postexilici,
atita numai ca misionatorul sau nu-i citusi
de putin Adonai Elohim, ci Domnul Adevar, Mister Truth,
Fräulein Wahrheit, Senorita Verdad, Duduca Aletheia, cu exigenta
ei mnezica, mda, cu tot…
* * *
Da, ii Goma agent al Pravdei, al adevarului-dreptate:
dumnealui se adevereaza microb alethic, olacar al neascunderii
si neuitarii, actant al co-memorarii, un glas care
de multe ori va fi asudat in pustiul celui final de veac in
Ubucarest, in desertul patriei dadanubiene, la umbra deasa
a Kakarpatilor dejo-ceaus-ilies-constantine-basescieni,
folosindu-se mereu de ce avea la indemina, de ce-i
harazise zeul tutelator al arheilor amintirii: de cuvint,
slova, logos. Din el, din vocabul - scris pixual, lansat la cafine,
telefonat, dactilografiat, computerizat, gesticulat, mimat -, va fi
mesterit combinatii fictionale de tip romanesc, eh
oui (care, oricit or sa miriie cicisbeii amneziei,
felatorii Partidului Hunic, flocarii poltroneriilor varii, tucalarii
Regimului Burghezo-Mosiliesc, cunilinctorii Universecuritatii
ajunse Universecumetritate ori tuterii dilemelor tranzitorii,
vor intra cindva in manuale si bibliotecile comunale,
asteptind sa hie cetite de noile generatii ce,
ii de presupus, nu or sa-si caute idealuri de eu in
politruci, in securicomunisti, in curluntristi
plesuani, in imbuzuriti clujani, in gelosii
pe coragiul + inzestrarile confratelui posesor de cojones
muy gordos).
Din el, din cuvint, va fi insailat dialoguri pe teme
culturale si politologice, de o mare finete analitica
+ epistole parasutate virfurilor Exilului Romanesc
ori lacuitorilor mioriticelor paraje + jurnale propriu-zise (unde
ai creativitatiuri nemaiintilnite pina
azi la moldovalahotransilvanica ginta, de vreme ce nici moderatorul
televizual Nicoale Manolescu - secondat de Mircea Zaciu, Dorin Tudoran
& Dan Petrescu - nu izbutea o definire convenabila a arhitextului
care ar ingloba buclucasa carte multivoluminoasa,
nastrusnicul work in progress).
Din el, din lexem, avea sa concocteze scrisori daschise
catra Tovul Iliesc si alti cagabauci
de moscoveata pomenire, basca formulele comunicationale
noi ce, banuim, are sa le mijoteze de acum inainte,
caci, in ciuda durerilor de sale si a bataturilor
periodic inmuguritoare la vechii detinuti antibolseviciosi,
Goma ii viu, pulsional, intens gindirostivietuitor
si, cu toata candidatura sa prezidentialista,
anarh principal, in senz jungerian, al semintiei sale, creator
- dupa Eminescovici, Budai Deleanu, Caragialii Ion & Matei
- al celei mai bogate limbi literare personale, unde aflueaza,
maiestuos si concordant, ardelenisme, basarabisme, bucurestenisme,
oltenisme, argou pirnaias, jargon de Casa Scriitorilor
si Madam Candrea, franco-romanisme, rrromsme, xenisme apusene
‚ grozav de multe gaselnite sau fabricatiuni
proprii.
A comis Omul din Calidor chiar si un fictionar, un dictionar
adicatelea de cuvinte-valiza (din soiul "oniric"
+ "onanist" = "onaniric"), Alfabecedar titulat,
la Editura Victor Frunza lansat chiar anul acesta… dupa
ce multi crezusera ca il va fi dat uitarii
din moment ce nu dotase cu definitii toate lexemele iscate de
ingeniozitatea sa rabdurie, in numar, ele, de peste
treizeci de mii. Or, in cazul unei astfel de opera aperta, nu
are decit sa intervina si lectorul pentru a
continua treaba anevoioasa pusa pe solide sine de
insusi auctorul. Caci dupa ce acesta, fie el
si Alain Finkielkraut, a produs o elefantoma din imperecherea
substantivelor elefant si fantoma, tu nu ai decit
sa intervii si sa notezi, in subsolul paginii
ori pe margine, ca e vorba de "un elefant ce se acopera
cu un cearsaf alb spre a-i speriare pe ceilalti elefanti".
Despre el, despre dictionar (si nu numai), idee gresita
isi faceau si George Pruteanu si Ion Bogdan
Lefter… fiindca nu-l parcurgeau hermeneutic, navetind
prin urmare intre fragmente si intregul textual, asa
cum procedeaza cu multivoluminosul monumest diaristic ai
de se grabesc a-l radere inainte de a ajunge pe tarabele
cetiturii profesioniste. Or…
… taria unui caracter, forta unui om de onoare, ele,
se masoara si in capacitatea de a incasa,
mai cu seama lovituri ce pun in vedeta scapaciunile,
slabiciunile, eventualele concesii, insignifiantele lasitati.
In a le recunoaste si asuma sta nobletea. Ii
valabil, credem noi, pentru Nicolae Manolescu, Liiceanu, Tepeneag,
Plesu, Blandiana, Sorin Dumitrescu s.a.m.d. Restul cacanarie
se cheama, mai ales ca Goma nu neaga, nu trece
sub tacere, nu obnubileaza, nu oculteaza meritele
- mari, mici ori mijlocii, cind sunt - ale celor luati in
colimatorul amintirii. Indeosebi celor buni + mari + tari le debiteaza
el crude adevaruri, le reaminteste pacatele, veniale
sau capitale, infruntind urgia, dispretul, cabala
sinecuristilor holocaustici & dornici sa-l ejecteze
pe Liviu Ioan Stoiciu din redactia Vietii Romanesti,
vindicta palotinilor lui Ilie Nevastuica, injuria bianca-balotaesca,
riscul rupturii cu prieteni ocazionali, ca Lászlo Alexandru,
sau de o viata, din locus mioriticus ori din Exil.
Goma nu e nedrept… decit arareori si din intimplare,
dar are marinimia de a-si recunoaste erorile si
a oferi cuvenitele reparatii, ca in cazul neintelegerii
cu Catalin Tirlea. Totul se argumenteaza
la el.. Totul se probeaza si reprobeaza.
Dreptu-i si ca uneori ne reaminteste el de profetii
veterotestamentari, de Rabbi Iesua Galileul, de hoi saloi dia Christon,
de fenomenul yurodstvo, de strateghia si/sau pedagoghia Cinicilor
indeobste: aia de conteaza sa suscite, gratie
voroavei si gestului scandalos, dupa o reactie imediata
de respingere, metanoia, schimbarea de sentiment. Uneori, el, esterul
Paul ot Belleville - pentru a matrasi calpuzanii,
smenautii si alti telectuali tambalabagii
ai Sinecdoacei Totalitoante din prezidiul ekkelsiei miorite - energic
antameaza ceaclaul, raslogul, latunoiul,
parul… rostitor + descolindator. Ceea ce nu insemneaza
ca, de foarte multe dati, nu aplica si
practici socratice, agrementate cu siretlicuri ironicesti:
ca nu recurge la simularea conformismului discutional spre
a strecura capcane logice, epistemologice ori etice, generind
astfel implozia subredelor subterfugii estetice ale interlocutorilor
sai curenti ori prilejuali, scriitori sau cineasti,
ziaristi sau politicieni cu voie de la Brucan, Magul Damaroaiei,
curtezani apolitici ai Cotrocenilor sau lectori de hazard la Editura
Hachette.
* * *
Stopam acilea masina scripturala. E greu Cajvanianul
de pornit, dar, de-l ambalezi, nu-i lesne de oprit… nici cu frina
manuala.
Ne oprim acilea si, drept clauzula, propunem (pentru ca
nu ne apar suficient de vioaie frasticele propozitiuni "Goma,
de n-ar fi, inventat ar trebui!" si "Vai de curul neamurilor
ce nu posedeaza un Om din Calidor in patrimoniul lor istorial!"),
propunem … atit:
* * *
Cind nu am fi fost LP sive Magister ex Bucovina
ventus, nu ne-ar fi displacut sa gindirostivietuim
sub chip de Goma, auctorele Justei, Sabinei, Bonifaciei, Gherlei, Patimilor
dupa Pitesti, Scrisurilor, Jurnalelor, Culorii curcubeului,
Saptaminii rosii, nebunul-intru-aletheia,
zanatecul intru adevarul-ca-iesire-din-uitare,
drept exigenta mnezica indestructibila, neimbotnitabila,
inconturnabila si indecrotabila.
Nu ne-ar fi displacut… si fiindca Virgil Podoaba, universitarul
brasovean si fenomenologul experientelor revelatoare, in Metamorfozele
punctului (Paralela 45, Bucuresti, 2004, pp.235-300), implementeaza
Omului din Belleville citeva secvente dintr-un eseu monografic, inca
neterminat, de care un scriintelectual cu etica netavalita prin gainatul
istorial nu ar avea cum sa nu hie mindru.
