Paul GOMA S c r i s u r i Der Spiegel nr. 10 din 28 februarie 1977 Interviu cu Paul Goma "SUNTEM AMENINTATI SI CU MOARTEA…"

In Romania si in Bulgaria luptatorii pentru drepturile omului s-au solidarizat cu semnatarii "Chartei 77" de la Praga. La Sofia seful partidului, Jivkov a dispus arestarea, anchetarea a 14 scriitori. Seful partidului roman, Nicolae Ceausescu a amenintat ca ii va obliga pe cei care-i critica politica sa paraseasca tara. Initiatorul miscarii de aparare a drepturilor omului, cel mai important opozant roman, scriitorul Paul Goma (autorul romanelor "Ostinato" si "Usa") care a petrecut 6 ani in inchisoare din cauza simpatiei sale fata de rascoala populara din Ungaria, din 1956, se afla din nou, dupa solidarizarea sa cu Cehii, sub supravegherea politiei romanesti.
Spiegel l-a intrebat, prin telefon, pe Goma :
Sp. : Domnule Goma, va simtiti amenintat ?
G. : Tocmai vin de la Burtica. Am avut o lunga convorbire. Situatia nu este deloc clara, insa discutia a fost promitatoare.
Sp. : A fost vorba de situatia Dvs., ca scriitor ?
G. : I-am spus ca nu este vorba, in primul rand, de situatia scriitorului, ci de a cetateanului. Atat in privinta Scrisorii adresata lui Kohout, la Praga, cat si Scrisoarea trimisa Conferintei de la Belgrad. Imediat ce au fost facute cunoscute, prin radio, scrisorile, a inceput "ofensiva": dintr-o data telefonul functioneaza - dar numai pentru "mustrari" din partea "cetatenilor constienti (si turmentati), pentru injuraturi neaose, pentru amenintari : ca sa ies in strada, sa ma calce cu masina (cine are masina de stricat pe mine, daca nu securistii ?) ; ca or sa i-o faca si-or sa i-o dreaga sotiei - chiar si copilului… Fiul meu Filip are 17 luni… Simpatic… Fireste, amenintari anonime, lipsite de fantezie : toti curajosii pretinzind ca se numesc fie Ionescu, fie Popescu… Parca a fost un Vasilescu…
Sp.: Telefonul Dvs. functioneaza regulat ?
G. : Am spus : se deschide - ca un robinet - pentru Anonimii amenintatori, insa printre ei se strecoara si cate o voce care-mi doreste noroc, ma intreaba cum sa ajunga pana la mine, sa semneze… Daca vreau sa chem eu pe cineva la telefon, trebuie sa insist, sa repet, atunci fie e "ocupat" (al meu !), fie inchis. Nici vorba sa telefonez in strainatate, Dvs. sunteti primul occidental cu care vorbesc de un minut intreg fara a fi intrerupt. Ma intreb cum de ati primit legatura…
Sp. : Oficialitatile romanesti acorda vreo importanta opozantilor? Cati sunteti ?
G.: Apelul catre Belgrad a fost semnat, initial, de opt persoane. De atunci ne-am facut mai multi.
Sp.: Cati ?
G. : Nu pot spune, din motive de la sine intelese… Oricum, am depasit cifra fatidica de zece-de-aceeasi-parere-la-romani… Printre ei si cativa muncitori. Multi au reusit sa patrunda pana la apartamentul nostru, desi politisti in uniforma si in civil pazesc intrarea… Au venit, au semnat… Insa joi (joi 17 februarie 77 Ceausescu a tinut un discurs extrem de violent impotriva "elementelor decazute si tradatoare de tara" - vezi Culoarea curcubeului Biblioteca Familia 1993, p. 83, precum si presa vremii - nota mea, P.G.) nici macar socrului meu, venit sa ne aduca de mancare, nu i s-a permis intrarea in imobil. Si totusi, au patruns cativa… Sigur ca le era frica - dar au asteptat ore si ore, ca sa prinda ocazia… Din pacate nu stiu ce li s-a intamplat dupa iesirea de la mine…
Sp. : Ce vi s-a reprosat in timpul anchetelor ?
G. : Anchetelor ? De data asta n-am fost anchetat, nici macar arestat. Pe unde am fost, n-am avut nici un contact cu ei; cu aceia…
Sp. : Cum a putut afla opinia publica romaneasca despre scrisorile Dvs.? S-au dat informatii la radio, la televiziune ?
G. : La televiziune ! La noi ! In Romania ! Cum va puteti inchipui una ca asta ?!
Sp. : Dar de unde au aflat oamenii ?
G. : De unde ! De la Europa libera, bineinteles ! Singura noastra sursa de informatii.
Sp. : Ceilalti semnatari au avut de suferit ?
G.: Familia Manoliu a plecat la Paris, familia Gesswein a plecat in RFG… Cu ceilalti n-am mai avut contacte. Un muncitor care locuieste in Oradea a promis ca imi telefoneaza - n-a facut-o : nu va fi putut. Un alt semnatar, Stefanescu o fi arestat, nu reusesc sa iau legatura cu el - telefonul lui e taiat, am incercat sa-l contactez telefonin- du-i de la o cabina… Burtica m-a asigurat ca ei nu sunt arestati, dar eu vreau ca ei insisi, interesatii sa mi-o spuna…
Sp. : Care este scopul actiunii Dvs. ?
G. : Nu ne gandim la o revolta, la o actiune violenta. Vrem ca drepturile prevazute in Constitutie sa fie respectate, aplicate. Primii sase semnatari au vrut, in primul rand, un pasaport, ca sa plece din tara - dupa multe si indelungi demersuri - insa noii semnatari sunt preocupati de situatia in general, vor libertati elementare, aici, in interior…
Sp.: Dvs. personal doriti un pasaport ?
G. : Nu doresc sa plec. Atunci cand toti cetatenii Romaniei vor avea un pasaport in buzunar, va avea si Paul Goma. Ceea ce ne intriga, in continuare : litera legii ramane moarta, uneori este rastalmacita…
Sp. : Vorbiti de faptul ca nu puteti publica nimic, in Romania, din 1970 ?
G. : Intamplator, acum nu despre asta vorbesc… Tovarasii pretind ca eu scriu "pentru export" - deci sa ma multumesc cu piata internationala… Cum insa foaia numita Saptamina ma ataca in fiecare numar, nu ma pot plange ca numele meu nu mai apare, din 1970, in presa romana…
Sp. : Cum s-a format grupul Dvs. ?
G. : Fiecare dintre noi a aflat prin Europa libera ca nu sunt singurii avind probleme - am luat legatura… Chiar in acest moment a sosit un vizitator. Spune ca nu se mai vad uniforme la poarta, ci doar doua uniforme… civile - s-or fi dus la cantina, oameni si ei… Cand m-am plans lui Burtica de supravegherea severa a Securitatii, el m-a asigurat ca am halucinatii - cica si el avea halucinatii cand era ambasador la Roma… Iar daca banu-ielelile mele sunt adevarate, sa fiu sigur ca vor fi luate masuri ca sa nu mai fie… Dar, pana sa ajunga ordinele de sus pana aici, jos… Am, in continuare, halucinatii…
Sp. : Se poate spune ca actiunea Dvs. exprima o nemultumire generala in Romania ?
G. : Da, se poate spune. Proasta provizionare, mizeria generala, lipsa de libertate, disperarea…
(traducere : Luiza Navodaru)