Paul GOMA S c r i s u r i Suddeutsche Zeitung, München, 20 nov. 1971 "Experimentele sunt necesare", Convorbire cu scriitorul Paul Goma

"Cand editura Suhrkamp a lansat romanul Ostinato al scriitorului Paul Goma, la Targul de Carte de la Frankfurt, delegatia romana a parasit standul propriu - in semn de protest.
Pana in prezent romanul lui Paul Goma nu a putut fi publicat in tara sa.
Christian Schmidt-Häuer a avut urmatoarea convorbire cu Paul Goma, la Bucuresti - dupa Plenara PCR in probleme de politica culturala.

S. H. : Cum poate fi definit romanul Dvs., Ostinato ? Este o relatare literara a unor experiente traite, carcerale, cu trasaturi autobiografice ? Un roman politic ? O rafuiala cu un sistem ?
P. G. : Ostinato nu este nici roman-politic, nici roman-autobiografic, nici roman-diatriba (pamflet). Ci un roman, deci si autobiografic, si politic si diatriba si… Produsul, secretia unui om despre oa-meni. Produs cu intentii artistice. Roman, expresie totala fiind, nu putea ocoli aspectul "politic"- cine afirma ca se poate scrie roman "nepolitic" in lumea noastra, in timpul nostru - acela minte ; si ii minte pe cititori. Politica nu e o profesie, nici o atitudine de circumstanta, apartenenta la o formatie, grup, partid, in vederea obtinerii unor avantaje - politica este viata in polis, viata publica, iar viata este substanta romanului. Desigur, spun banalitati pentru un occidental - dar pentru un scriitor roman aceste adevaruri elementare sunt, nu doar necunoscute, ci ofensatoare, acuzatoare… Roman fiind (vorbesc de intentie, nu de realizare), este, fatal, autobiografic - cum poate fi altfel o expresie a persoanei mele, a personalitatii mele, a individului ce sunt, a individualitatii mele ? Daca exista o dominanta - ca in muzica - atunci aceasta este libertatea. Ca stare, ca… inversare, ca vis, ca tel spre care trebuie sa mergi destul ca sa-l atingi. Nimic nou : un cetatean al unei tari totalitare este obsedat de libertate ; un scriitor care, ca multi altii a suferit toate formele posibile de privare de libertate - este obsedat de libertate.
A lipsi pe cineva de libertate : o crima. Nu doar din pricina suferintelor, a anilor pierduti, a vietii distruse - ci si din pricina urmarilor. Cei ce au trecut prin inchisori sunt iremediabil bolnavi. Au ramas cu sechele - fiziologice, pishologice. Fireste : cei cu inclinatii artistice s-au ales cu anume castiguri… Dar nu toti artistii… Corectez : in inchisoare au avut de pierdut artistii : muzicienii (in special interpretii), oamenii de teatru - in special actorii primi-juni - pictorii, sculptorii… De castigat au avut, in detentie, doar cei care lucrau cu cuvantul : teologii, juristii, scriitorii. Nu includ literatura in categoria artelor (care nu cunoaste constanta etica), ci in cea, mai simpla, mai modesta, dar cat de plina : literatura, scurt - care tine seama si de bine-rau, nu doar de frumos-urat.
"Vorbeam de urmarile inchisorii. Nu stiu cat de "educativa" poate fi inchisoarea pentru detinutii de drept-comun (societatea ii izoleaza pe raufacatori, pentru ca acestia sa nu recidiveze, si nu pentru a-i reeduca…), insa cea politica, de la noi, este o uzina care fabrica… anticomunisti"(…).
S. H. : Romanul Dvs. a fost publicat mai intai in Republica Federala [Germana]. In Romania nu a aparut. De ce ? Ati incercat, ati facut vreun efort pentru a publica Ostinato in Romania, in romaneste?
P.G. : De acum trei ani, cand am semnat contractul cu Editura pentru literatura, am folosit toate mijloacele de care dispune un autor, in Romania, in vederea publicarii. Or, se vede ca un autor, in Romania, nu are asemenea mijloace - cu exceptia cedarilor : cedezi la amanunte, cedezi la "probleme", cedezi la capitole intregi - cedezi la… carte.
In ce au constat demersurile ? In cereri de audienta la inalti functionari - mai degraba politici, candva, scriitori ; in memorii adresate la "cel mai inalt nivel" : Dumitru Popescu - cel mai mare in afara de Ceausescu. Am fost primit dupa ce s-a scris in presa occidentala ca romanul Ostinato are sa fie publicat in traducere germana, franceza, italiana, neerlandeza…- abia atunci, dupa trei ani de cereri, de memorii, Popescu m-a convocat - nu m-a primit, in urma solicitarii mele. De la prima fraza, am inteles: nu citise "obiectul litigiului". Mi-a raspuns ca nu ma are doar pe mine de rezolvat si mi-a comunicat ca Ostinato ramane nepublicabil atata vreme cat nu fac modificarile cerute de… tovarasii de la directia presei". Am raspuns ca am facut modificari de fiecare data cand mi s-a cerut. Mi-a raspuns ca stie : am facut modificari, nu in sensul de relativizare, de diminuare - si de suprimare, ci din contra ! I-am comunicat ca e cartea mea, fac modificarile pe care le cred eu benefice cartii mele…
Acum, dupa ce Ostinato a aparut in Germania, in Franta si trebuie sa apara si in Italia, imi ajung la ureche anume "informatii" potrivit carora "anume carti cu probleme - din pricina carora s-au facut greseli" vor fi publicate. Nu stiu daca in categoria asta intra si ale mele…
S. H. : Totusi : de ce Ostinato n-a fost publicat pana acum in Romania ?
P.G. : Pana la convocarea la Popescu, raspundeam : din cauza unor functionari marunti care, temindu-si postul, situatia, au facut exces de zel, au oprit ceea ce "inalt nivelul" ar fi aprobat… Dupa convocare nu mai cred ca inalt-nivelul este Popescu (…)
S. H. : Cand romanul Dvs. a fost prezentat la Targul de Carte de la Frankfurt delegatia oficala romana si-a inchis standul in semn de protest. Cum va explicati o asemenea actiune, mai ales ca ea avut mai degraba un efect contrar decat cel dorit de Bucuresti : vi s-a facut reclama…
P. G. : A fost o imensa prostie ! Iar vinovati nu sunt cei care au facut-o - ci eu ! In fond sant multumit ca cei care mi-au interzis publicarea cartii in romaneste au dat un svung publicitar aceleiasi carti, in Occident. M-as fi lipsit de acest scandal politic. Ostinato nu este o carte "politica" - este o carte ; un roman. Nu eu am vrut scandalul, nu eu l-am intretinut - or fi vrind sa-mi cer scuze, eu, pentru prostiile lor?
S. H. : Unele relatari din presa occidentala afirma ca dupa aparitia cartii ati suferit amenintari, presiuni. Ca v-ati fi pierdut locu-inta, postul de redactor si ca veti fi exclus din partid. Care este adevarul ?
P. G.: Adevarul este ca inca nu am fost dat afara de la Romania literara, nici din casa, nici din partid. Dar niciodata nu e prea tarziu… Pana atunci, ma descurc cum pot : fara corespondenta - de la 1 septembrie cutia mea postala nu a mai primit nimic-nimic-nimic ; fara exemplarele din cartile mele trimise prin posta - stiu ca mi-au fost trimise, dar… s-au oprit in drum… Singurul, primul exemplar din Ostinato, de la Suhrkamp, l-am vazut pentru intaia oara in mainile presedintelui Uniunii Scriitorilor, Zaharia Stancu. Ma convocase ca sa ma certe, cu care ocazie a scos din-un serar cartea mea… l-am rugat sa mi-l dea sa-l pipai, sa-l miros… era cartea mea, nu ? - n-a vrut, a spus ca el este soldat disciplinat al partidului, partidul i-a dat sarcina sa-mi arate cartea, dar sa nu ma lase s-o ating…"
(lipseste restul textului - traducere : Luiza Navodaru)