"Cind scriu un text, scriu despre mine, despre lucrurile care mi se intimpla, despre oamenii pe care ii cunosc", interviu cu Eva NEGRU realizat de Mihail Vakulovski

Mihail Vakulovski: Mihaela, desi pina nu demult nu stiu sa mai fi publicat undeva ceva, in acest an ai aparut pe piata literara, ca sa zic asa, cu trei volume deodata, care sint trei piese, "Vecinul de deasupra", "Pianul" si "Tabula rasa sau delir reciclat in doi", debut si mai interesant, daca tinem seama de faptul ca se publica atit de putina dramaturgie. Ai publicat aceste piese, la editura "Ridicat de Ia Insusi", colectia "Putintica Rabdare", sub pseudonimul Eva Negru. Cum ai inceput sa scrii si cum ai ajuns la dramaturgie?

Eva Negru: Am inceput sa scriu cind am invatat sa scriu… Am inceput sa scriu poezie… sau mai bine zis versuri… Pe vremea aia realitatea exterioara (cea comunista) era si realitatea mea…, asa ca am inceput cu versuri dedicate "conducatorului"… asta pina mi-au explicat ai mei (cu interdictia tacerii) ca existau de fapt doua realitati si ca cea exterioara nu e neaparat valabila… si pina cind am inceput sa ascult - cu ei - "Europa libera"…
Am continuat sa scriu… tot poezie… si prin liceu am luat chiar si un premiu la concursul "Nichita Stanescu"… pe niste poeme pe care le trimisese profa' de romana… Dar eu simt ca am inceput sa scriu - in adevaratul sens al cuvintului - odata cu "Vecinul de deasupra". M-a fascinat teatrul dintotdeauna, atit spectacolul, dar mai ales textul dramatic… Mai ales textul, pentru ca spre deosebire de alt tip de text, cel dramatic poate prinde mult mai usor viata…, vezi personajele traind, suferind, iubind, murind…, iar atunci cind scrii teatru iti dai seama ca personajele traiesc independent de tine…, au destinul lor propriu…, care evolueaza independent de vointa ta… E o lume fascinanta…, o realitate independenta de realitatea exteriora, de realitatea ta ca individ…, care exista in sine si prin sine. Sa scriu pentru mine inseamna sa ma "exilez" chiar si pentru un timp scurt in realitatea asta, a personajelor… a textului…

- Personajele primei tale piese sint doi copii prescolari. Ce-ti amintesti din acea perioada si ce rol are biograficul pentru tine ca scriitor, mai ales ca multe dintre personajele pieselor tale sint al dracului de asemanatoare cu oameni pe care-i cunosc, cu personaje si personalitati din viata, de linga noi?

- Cele mai multe si mai puternice amintiri sunt legate de copilarie… Imi amintesc aproape cu exactitate orice, de la primul cuvint pe care l-am rostit pina la ce mi s-a intimplat in juril virstei de 6 ani. Cind scriu un text, scriu despre mine…, despre lucrurile care mi se intimpla…, despre oamenii pe care ii cunosc.

- Cea de-a doua piesa, "Pianul", exploateaza o alta virsta, virsta la care discutam chiar si asa, prin internet, la o cafea, eu linga cafeaua mea, cumparata la kg, si tu linga cafeaua ta. Stiu ca ai avut lecturi si ale acestei piese. Cum a fost? Care a fost reactia publicului? Care e deosebirea dintre lecturile poeziei, la care ai asistat de mai multe ori, si lectura pieselor?

- Piesele au placut... Multi au fost entuziasti... imi amintesc chiar de cineva care a tinut sa-mi spuna ca a avut o revelatie dupa lectura din "Vecinul..." si ca se bucura cind vede ca noile generatii sint inclinate spre mistic si mitic... Diferenta intre lecturi?... Am improvizat de fiecare data o "punere in scena"..., in sensul ca nu am citit singura... iar "actorii" care citeau erau prieteni ai mei. O lectura de teatru este mult mai dinamica, as zice.

- Esti studenta la filologie si, astfel, multe alte detalii ti se deschid, care probabil ca vor conta, mai tirziu, la scrierea pieselor tale. Cum iti par profesorii? Colegii? Cum iti pare viata de student? Apropo, in cea de-a treia piesa a ta, "Tabula rasa sau delir reciclat in doi", personajul, intr-o amintire de-a sa, vine sa se intereseze de examenele la facultate si il intilneste pe un profesor care ii cam schimba unghiul vizual. Cind devine studenta mai are astfel de surprize au ba?

- Am avut o multime de surprize in timpul facultatii, unele au fost neplacute... Atmosfera pe care am gasit-o in facultate a fost putin dezamagitoare... Nu era deloc asa cum ma asteptam eu - licean fiind - sa arate atmosfera din facultatea de litere... Ma asteptam sa fie ca atmosfera din interbelic... intrasem cu ea in contact prin intermediul jurnalului lui Jeni Acterian... Relitatea e ca majoritatea oamenilor nu aveau ce cauta acolo... interesul pentru litere justificindu-se numai prin obsesia timpului nostru fata de "studiile superioare"... Nu conteaza ce pasiuni ai... conteaza numai sa te alegi la sfirsit cu o diploma. Mi se pare inacceptabil sa faci o facultate de litere si sa nu citesti nici macar bibilografia obligatorie, spre exemplu... Si asta li se intimpla frecvent colegilor mei. Dar, privind retrospectiv..., ma incearca acum o reala nostalgie fata de anii de facultate. Fac un master in teoria si practica imaginii - este un master interdisciplinar, si lucrurile, asa cum stau, sint destul de interesante - dar nostaligia fata de facultate ma determina sa ma intorc acolo..., probabil ca o sa merg la un master pe literatura contemporana. Adevarul e ca imi este foarte drag locul ala..., ma simt foarte legata de el... si imi doresc sa ma introc...

- Care sint scriitorii tai preferati? Ce dramaturgi ti-au placut mai mult?

- Citesc cu multa placere Borges si Hesse, si mai nou am descoperit literatura cyberpunk. Dintre dramaturgi, as spune, din vechile generatii am fost fascinata de Cehov. Imi place insa Matei Visniec. Nu vreau sa cad in pacatul superlativelor, dar daca as cadea in capcana asta as spune ca Visniec e cel mai bun dramaturg pe care l-a dat Romania vreodata... mai bun decit Caragiale, decit Ionescu..., cit priveste dramaturgia de pe alte meleaguri... as spune ca este cu singuranta mult mai bun decit Beckett (care il influenteaza intr-o anumita masura).

- Ce parere ai despre literatura tinerilor? Cum iti pare? Cine - ce - cind - cum si, daca vrei, de ce?

- Sint multi dintre colegii mei (de facultate sau cei din cenaclu) pe care as putea sa-i mentionez aici... Chiva, Ruxandra Novac, Domnica Drumea, Tupa... Mi se pare puternic grupul basarabean... in special Bastovoi, Sandu Vakulovski, Dumitru Crudu... Vreau insa sa-l mentionez pe Cezar Nicolescu, care face ceea ce pare a fi literatura viitorului... - hipertex.

(10 iulie 2002 - 29 iulie 2005, Bucuresti-Brasov)