Dumitru Ungureanu Paul Goma - 70

Cand amnezia (sau rusinea?) cuprinde o comunitate, un popor, in asemenea masura ca nici oamenii de rand, nici fruntasii, nici preotii nu mai considera pacat ce este pacat si minciuna ce este minciuna, salvarea acelui popor, salvarea comunitatii respective, vine - s-ar zice - prin gura unuia care se sacrifica pe sine pentru a trezi, a redeschide ochii, urechile si gura consangenilor sai. Un astfel de om - caruia i se mai spune Profet, Prooroc, Intelept - este urat de foarte multi, inca de cand incepe sa-si faca auzit glasul ce proclama adevarul. El nu proclama un adevar viitor, nu predica un ideal greu de atins, ci rosteste acel trist adevar ce descrie starea actuala, depravata, a semintiei. Iar un popor care traieste in rusine si minciuna, si care se mai si lasa impilat de naimitii vreunui tiran, nu va ridica nicicand capul sa primeasca si sa priveasca drept realitatea jalnica la care a decazut, ci va huli si va batjocori pe acela care adevar graieste. Si e o trista evidenta: nu gloata umila, (pre?)destinata sa traga la jug, calomniaza, ci vechilii, lichelele, pungasii, delatorii si tradatorii, urcati in slujbe de control si impilare, dedati placerilor lumesti, desfranati, viciosi, plini de boli - intre care boli invidia, ura, lacomia nu sunt cele de pe urma.
Omul acela - sa-l categorisim de stirpe rara? - e alcatuit altfel decat semenii sai: poarta barba, cand toti se rad, si se rade cand toti sunt barbosi, are ochi albastri, cand majoritatea are ochi negri, are ochelari si nas bombat, e mai inalt, i se lipesc manjii de coapse, apoi dau cu copita in el! Dar mai ales, el nu uita ce se vorbeste intr-o adunare, intr-o carte, intr-o intalnire de taina - caci a uita e suprema vina. Felul sau de a fi da pretext vatafilor sa-l ponegreasca necontenit ca pe-o samanta stricata. Iar poporul ajunge sa-l creada vandut strainilor, printr-un deloc savant efect al propagandei: stiindu-te om de nimic, lesne ti-nchipui ca un semen al tau, mai curajos si mai corect, e orice altceva decat curajos si corect! Nu cautati in altii sursa nimicniciei voastre, spunea Solon din Athena, ci cautati-o in voi, caci voi i-ati acceptat si suportat pe tirani!
Ca sa-si asume povara spunerii adevarului, Profetul este impins, in ultima instanta, de insusi Domnul Dumnezeu, instanta suprema la care se raporteaza poporul. Relatia dintre acel popor si instanta sa suprema va fi ajuns insa pe-o treapta degradanta si mercantila, incit pare ca Dumnezeu este (imaginat ca) scuza si scut pentru toate pacatele, viciile si pungasiile celor dedati la (r)ele. Cand credinta imorala si falsa este impusa de-un tiran strain, prin unelte bastinase, atunci se poate intelege - dar nu si ierta! - starea de rusine in care a cazut natia. Nabucodonosor a dus in robie poporul lui Dumnezeu, fiindca Dumnezeu - suparat de josnicia la care coborase poporul sau - i-a dat armate puhoi. Cand vatafii numiti de rege s-au purtat ca tiranii si s-au inchinat idolilor, Dumnezeu a trimis pe Profeti. Ei nu numai ca n-au fost primiti bine, dar li s-a umplut carca de fapte neadevarate, de parca veneau sa uzurpe locul regilor si-al slugilor. Un - cum s-ar zice azi - aparat de represiune si dezinformare s-a starnit impotriva fiecarui Profet, folosind tertipuri ca minciuna, mita, amenintarea, falsele acuzatii: ca e de neam pagan, ca deformeaza credinta strabuna, ca huleste, ca unelteste, ca e vandut strainului, ca fura de la gura copiilor, ca face jocul dusmanului, ca e depasit de evenimente, ca nu mai e la moda, ca nu e momentul pentru ce sustine el, ca da ocazia strainilor sa ne vorbeasca de rau, ca are o fixatie, ca e mitoman si, pe deasupra, n-are talent literar... Si pentru ca nu pot sa astupe ceea ce Dumnezeu vrea sa fie deschis - izvorul adevarului - caralii regimului baga la inchisoare pe Profeti, ii bat, ii infometeaza, le dau otet in loc de apa si pietre in loc de paine, le trimit in celula tradatori, ca sa smulga prin linguseli marturii ce vor fi folosite in vreun proces de regicid, par(t)i(d)cid sau poate chiar in procesul ce i l-au inscenat lui Iisus. Exista si-un exemplu de prostie sau prostire suprema: Proorocul Ieremia a dictat - iar Baruh a scris cu cerneala pe sul de hartie - toate cuvintele Domnului, ca poate asa se vor auzi in casa lui Iuda, unde era rege Ioiachim. Ei bine, regele, auzind cele scrise, a taiat hartia cu cutitul si a azvarlit-o in foc! De parca ar fi putut sa distruga cuvintele rostite de Domnul!
Uneori, istetii serviciilor speciale, vazand ca nu pot opri profetiile si adevarul, pun pe altul sa joace rol de Profet. Acel om rosteste cuvinte mincinoase, pe care "aparatul" le vrea insusite de impilati, caci mai lesne de dus e jugul, cand boului i se spune ca datoria lui e sa duca jugul, rasplata fiind ieslea cu fan. Nicidecum nu i se va spune boului ca a fost candva taur si ca pastea liber pe fineata neingradita. I se va inocula rumegatorului ca fericirea consta in a manca mult, libertatea e atunci cand vrea stapanul sa-l lase liber, soarele rasare fiindca vrea jupanul, iar lumina vine de la rasarit - sau de la apus, dupa interesele de moment. Si tot asa inainte, o intreaga poliloghie pe care o stiti...
Ce legatura au toate astea cu Paul Goma si varsta sa de 70 de ani? N-am scris pentru cititori cu jugul pe ceafa, sa le explic eu ce!...

(Arges - octombrie 2005)