Alexandru VAKULOVSKI Simfonie la topor si ferestrau (Mitos Micleusanu)

Mitos Micleusanu este unul din cei doi realizatori ai sitului Planeta Moldova. "Pragoanele", cum le spun ei in slang, adica piesele de site sunt vandute in copii pirat prin pietele din Chisinau. Sunt piese la misto, care tin de moldovenism si/cu efecte secundare. Calitatea lor e buna (din punct de vedere tehnic), cand te gandesti ca e un site facut doar de placere, fara ca realizatorii lui sa primeasca vreun ban.
Tuba Mirum e un roman extrem, dar e mai serios decat piesele de pe Planeta Moldova. E un roman extrem pentru ca e plin de torturi descrise amanuntit, violuri, canibalism, pedofilie: "A legat-o pe fiica-sa, a batut-o, i-a scos dintii cu patentul si i-a smuls unghiile. Apoi a dat un telefon si au venit niste macelari cu serviete argintii. Au futut la ea patru zile si patru nopti, iar la sfarsit au hranit-o cu "miere neagra", o pasta din oase lichifiate si nu mai stiu ce…"; "Laptareasa a inchis ochii, s-a inclinat spre fata si a deschis gura. Viermele rosu cu cap de peste a iesit, s-a intins si a inceput sa intre in gura fetei. Laptareasa a inceput sa tremure, a dat capul pe spate si a intins mainile convulsiv. Si-a revenit peste cateva minute, a deconectat primul generator si sistemul de perforare s-a oprit. Tubul argintiu a iesit din vaginul fetei"; "isi musca tendoanele de la incheietura stanga, trage tendonul cu dintii, carnea se desprinde in fasii, sangele lasa dare negre, haotice, trupul tremura, isi jupoaie mana pana la cot, devoreaza in continuare, pana la os, trage cu dintii din rasputeri, inghite halcile, se adanceste" etc. Din acest punct de vedere naratiunea ne aminteste de Marchizul de Sade, doar ca si de Sade e depasit din punct de vedere al torturilor. Dar daca de Sade nara o realitate plauzibila, in Tuba Mirum avem de-a face cu o realitate ce deviaza din cotidian in SF.
Romanul e compus din 24 de parti, de la Substratum Campus 0 la Substratum Campus 22 si ultima parte, un fel de epilog - Katalekt. Mitos Micleusanu creeaza o coerenta pe muchie. Fragmentarismul e la el acasa, incerci sa creezi coerenta - ca si cititor - tinand seama de actiuni, de nume, de stari, care in aparenta nu au legatura. Mitos Micleusanu cu acest roman poate fi numit lejer maestru al aberatiei, al iesirii din tiparele gandirii normale. Nici o fapta, parca, nu e conditionata de alta, scenele de meditatii filosofice sunt amestecate cu cele de tortura, violuri, sex sau descrieri estetice.
Totusi, pana la urma, o actiune se incheaga, ca si coerenta textului. Lumea e impartita in cateva tabere care opereaza cu subconstientul. O tabara, rezumand, pot spune ca vrea binele omenirii, alta - Tuba Mirum - atrage omenirea spre rau. Ambele tabere cauta Pruncul - un fel de Iisus, care are personalitati multiple. El e dirijat ba sa-si omoare cu toporul iubita, ba sa se trezeasca. Cei de la Tuba Mirum - care au ca institutie suprema nu biserica, ci abatorul - sunt maestri ai torturilor interioare si exterioare. Iata o initiere de-a lor: "Trebuie sa-ti bagi o mana in gura, iar alta in cur, sa le impreunezi intr-un salut barbatesc, in mijlocul stomacului si sa spui de noua ori: O mana calda din partea organelor interne!".
Romanul este si o poveste a macelaririi umane si a "luptei pentru bine", dar si o parodiere a unor astfel de romane. Parodiere pentru ca totul e dus la limita, de la constructie pana la detalii. Mi-a amintit cumva de Kill Bill, in care Quentin Tarantino a dus la limita filmul "de actiune".
Daca incerci sa compari Tuba Mirum cu alte romane romanesti - nu prea gasesti puncte comune. E mai aproape de zonele exploatate in romanul rusesc sau occidental. E un semn bun, cu astfel de literatura am iesit deja din indelungata tranzitie literara. O schimbare de mentalitate, dar si de materie, de plastilina pentru un roman. Avem nevoie de o literatura a noastra, nu numai de carti traduse. Iar Mitos cu ceea ce scrie, fiind foarte seriosi, putem spune ca a intrat deja in NATO, sau ca a reusit sa infaptuiasca Revolutia Cubaneza, sau boliviana, sau ce vrea el…
Figurile care socheaza cel mai mult in Tuba Mirum sunt macelarii. Ei sunt descrisi ca niste oameni banali, cu patimi pe care le are tot romanul. Sex, violenta, inclinatie spre discutii mistice. Doar ca patimile sunt extreme - sexul ajunge la viol, incest si pedofilie, violenta ajunge la tortura, iar inclinatiile mistice ajung la persecutii. Macelarii sunt oamenii care in timp ce violeaza se roaga, iar atunci cand violeaza si ucid discuta despre sincronizarea cu muzica: "Transatu' pe Brahms, decapitarile pe Wagner…
- Ma rog, mai degraba pe Bruckner.
- Decapitarile?
- Aha.
- Da-te-n pula mea! Poate dezmembrarile mai merg pe Bruckner. Nu si decapitarile.
- Nu mai spune. Snobeala pe fata, dezmembrarile numai pe Bach, lasa modestia.
- Care modestie bai pulica, da-te-n sloboz ca esti prost. Auzi la el, Bach. Asta nu-i snobeala?
- Decat cu jumatate de masura… Jupoaie tu pe Stravinski, poftim… Mare moda.
- Ce sa zic, la tine fara pompa nu se poate. Ai uitat cum dezmembrai inainte pe Vivaldi si dizolvai pe Chopin.
- Nu pe Chopin, bai fraiere. Pe Strauss."
Lumea narata e una a macelarilor. Daca ar fi o lume SF, ar lasa rece cititorul, dar ea nu-i decat in parte SF. Altfel, este lumea noastra. Iar asta socheaza - la fel ca stirile de la ora 5. Si vezi ca nu exista diferenta intre mutantii din roman si oamenii din realitate, dintre realitate si iad.