Paul GOMA S c r i s u r i DE CE PARASESC ROMANII ROMANIA? Bucuresti 20 februarie 1977

Romania, tara socialista de tip sovietic - deci : nesocialista - se bucura de toate avantajele sistemului : "In R.S.R. forta conducatoare a intregei societati este P.C.R."- am citat in intregime art. 3 din Constitutie si cu asta am spus totul. In acelasi timp, sufere de toate pacatele sistemului, pacate decurgind din "avantajele" citate.
Unul dintre pacate : imobilismul societatii noastre. Sa nu ne fure ochii agitatia pe plan extern a reprezentantilor Puterii ; sa nu ne insele introducerea tehnologiei moderne ; sa nu confundam declaratiile, asigurarile, juramintele Puterii - cu realitatea ;"miscarile de cadre", "restructurarile", "reorganizarile" la care se deda Puterea cu un zel demn de o cauza mai buna toate aceste nu fac decat sa evidentieze rigiditatea, frica de nou, spaima de miscare. Economia si artele, justitia si presa, relatiile sociale si educatia, pescuitul oceanic si psihologia cetateanului - totul, toate, conduse cu mana de fier de P.C.R., sufera pana la anihilare de ingradirile, interdictiile, directivele "fortei conducatoare a intregei societati".
Miscarea devine, in ochii Puterii, nu doar o ignorare a "liniei", ci o vina, o crima. Orice critica la adresa acestei impietriri este considerata "act dusmanos", "tradare de tara", "actiune dirijata de oficinele imperialiste", "negare a sistemului socialist". Orice reforma care ar ameliora starea noastra, nu a reprezentantilor nostri este privita ca o tentativa de rasturnare a regimului, ca o contestatie a socialismului. Miscarea - la urma urmei evolutia - intra in conflict cu "linia directoare". Si nu doar miscarea, in sensul reformelor, corectarilor, ameliorarilor, ci chiar si in acceptia proprie a cuvantului : cetatenii romani nu au dreptul sa se miste, dupa vointa si in interesul lor.
Se stie ca in U.R.S.S. exista pasapoarte interne. In Romania socialista nu exista asemenea pasapoarte. Si, totusi : in cca 15 orase nu poate intra oricine si oricum ; au voie numai anumiti cetateni, cu aprobari obtinute la cel mai inalt nivel ;
Se stie ca in U.R.S.S. colhoznicii nu pot parasi satul, pentru a cauta aiurea o paine mai putin neagra. E bine sa se stie ca situatia "cooperatorilor" romani nu este mai buna.
In dreptul medieval romanesc exista notiunea : "legarea de pamant" desemnind o realitate : agricultorii erau, ca si pamantul arabil, pasunile, padurile, un bun imobil al proprietarului. Mai imobil decat, de pilda vitele - care puteau deveni mobile printr-un singur act de vanzare-cumparare. In Romania socialista din 1977, oamenii sunt legati de pamant, in ciuda legilor interne si a conventiilor internationale care prevad libertatea de miscare.
Cu acestea am ajuns la PASAPORT.
Aceasta hartie nenorocita, pe care toti cetatenii din tarile capitaliste (deci : din tarile unde omul este exploatat, lipsit de drepturi) o poarta in buzunar ca pe orice legitimatie - de conducere auto, aboonament pe calea ferata, permis de port-caine - la noi, in Romania socialista a devenit obsesie la scara nationala, vis, scop al vietii. In Romania, un PASAPORT semnifica mai mult decat un post bun, decat un automobil, decat o vila ; in Romania, PASAPORTUL a produs stratificari sociale si chiar un anume sovinism - pentru ca, in urma unor intelegeri bilaterale cu Israelul si R.F. a Germaniei, Evreii si Germanii obtin, totusi (sau, mai corect : in cele din urma), PASAPOARTE (de emigranti). Toate acestea, din pricina legislatiei oarbe, obtuze, indraz-nesc sa spun : nepatriotice. Frica de miscare, spaima ca oamenii vor fi "contaminati" de realitatea si de mentalitatea de aiurea, de "propa-ganda inversa"… Iata motivele pentru care Puterea limiteaza cat poate si poate !) plecarile.
Si totusi, se pleaca. Oficial, definitiv (prin emigrare), temporar (turism, studii, vizite, tratament medical). Neoficial… prin trecerea (clandestina, cum altfel ?) a frontierei. Tot… definitiv raman si "temporarii"… Acestor din urma Puterea le spune : "fugiti" (sau : "fugari"), iar pentru ca Romanul este un animal obedient, ii auzi chiar pe cei care azi-maine vor intra in categoria "fugitilor" vorbind despre aceia cu aceasi intonatie (darz-demascatoare) cu care Securitatea vorbea despre 'banditi", despre "teroristi".
Cu tot numarul mic al plecarilor, pierderile de oameni reprezinta un procent ingrijorator, nu numai pentru Putere, ci si pentru tara (doua notiuni distincte, chiar antagoniste). Guvernul a luat masuri de reducere a "scurgerilor" - insa acestea fiind masuri coercitive, nu au facut decat sa amplifice, sa prefaca in obsesie dorinta romanilor de a pleca din Romania. Insasi esenta Puterii o impiedeca sa gaseasca remediul - care ar putea fi aflat, raspunzind la intrebarea :
Pentru ce parasesc romanii Romania ?
Sa nu se creada ca Puterea nu cunoaste raspunsul-solutie. Dar, ca si in cazul agriculturii, de pilda, sau in cel al culturii, nu aplica solutia eficace. Si nu o aplica pentru ca, astfel, s-ar nega pe sine.
La intrebarea de mai sus raspunsul este unu - cu doua aspecte :
a) Romanii pleaca definitiv (emigreaza), pentru ca aici se traieste prost, in insecuritate, fara drepturi, fara viitor ;
b) Romanii raman definitiv ("temporari" care nu se mai intorc), pentru ca nu sunt siguri ca, intorcindu-se in tara, vor mai obtine alta iesire.
Solutia primului aspect ar fi greu de aplicat : economia falimentara si politienismul generalizat au creat o inertie din care societatea noastra nu se poate zmulge peste noapte.
Pentru al doilea aspect : Oul lui Columb : eliberarea de pasapoarte tuturor cetatenilor. Ar scadea vertiginos numarul, nu numai al "ramasilor" - deci al "fugitilor, banditilor, tradatorilor de tara" etc…, ci si al emigrantilor : legislatia actuala ii obliga pe multi (initial) "turisti" sa solicite emigarea.
Iata un caz concret, tehnicianul V. M., 30 ani :
"De copil, din carti, din filme, am indragit Italia. Imi ziceam ca, atunci cand voi fi mare, voi vizita Venezia, Florenta, Neapole… Inainte de a ma casatori, i-am promis "alesei" o luna de miere in Italia. Timp de sapte ani am cerut pasaport. Zadarnic. Dar noi voiam sa vedem Italia si sa ne intoarcem acasa. Si pentru ca asa nu s-a putut, am incercat altfel : am trecut granita clandestin. Ne-au prins granicerii. Ne-au batut ingrozitor. De mine s-a ocupat fostul campion olimpic (la box) N. Linca, acum "angajat la graniceri". Dupa ce mi-a pus catuse, Linca m-a anuntat ca eram "al 143-lea bandit". M-a rupt in bataie. Am fost condamnat la 2 ani - sotia la 1 an. Cand am iesit, nu mai aveam nevasta - se consolase cu altul si se lecuise de Italia. Eu, desi "liber", desi calificat, lucrez pe unde pot, ce pot si cat pot - adica pana se afla la Cadre ca am fost detinut politic. Inainte habar n-aveam de politica, nu ma interesa, deci nu eram nici contra. Au reusit sa faca din mine un dusman al comunistilor. Vreau sa plec unde oi vedea cu ochii".
Regimul ar fi avut un aliat-pasiv - daca… Si nu unu, ci milioane. Insa regimul are un talent deosebit de a-si face dusmani din propriii cetateni.
Nu de bine pleaca - sau vor sa plece - Romanii din Romania. Nici pentru ca ar fi devenit ne-romani, anti-romani. Nu toti cei ce pleaca - sau au de gand - au unchi in America. Cu totii stiu ca acolo vor trebui sa lucreze din greu, sa asude sange pentru banii primiti, sa se adapteze altui mediu, altor obiceiuri, altui aer. Ei stiu asta. Si, totusi, pleaca.
Pleaca, pentru ca Romania socialista nu are nevoie de oameni. Ci de roboti. In sensul originar, dat de Karel Capek inca in 1924.
Amintim : Capek a fost un scriitor ceh. Si inca : ceha este o limba slava. Si in ceha robota inseamna munca (de sclav).
Bucuresti, 20 februarie 1977
Nota, 1999 : aceste trei texte au fost scrise si difuzate in Occident - autorul aflindu-se in Romania.