|
Aparitia unui fragment dintr-o scriere recenta a
lui Paul Goma, Jurnalul pe anul 2005, in numarul din iunie-iulie
2005 al revistei Viata Romaneasca, a provocat o campanie
publicistica care merita sa fie descifrata,
pentru un public care nu urmareste mereu nici revistele literare,
nici activitatea editoriala, cu atit mai putin activitatea
unor organizatii profesionale sau
comunitare.
In aparenta sunt implicate in aceasta polemica
citeva persoane ?i citeva organizatii :
1. Comunitatea Evreiasca din Romania
2. Redactia revistei Viata Romaneasca
3. Uniunea Scriitorilor din Romania, ca editor al revistei, prin
Consiliul sau director, prin pre?edintele sau, criticul
literar ?i omul politic, fost candidat la pre?edintia Romaniei,
Nicolae Manolescu.
4, Liviu Ioan Stoiciu, poet si protestatar anti-totalitar notoriu din
anii 70-80. Redactorul responsabil al numarului de revista
pomenit mai sus.
5. Paul Goma, vestit scriitor roman, refugiat politic, care traie?te
in Franta de 30 de ani, autorul multor carti descoperite de cititorul
roman doar dupa 1990, printre care ?i Jurnalul sau
(a caror versiuni integrale pot fi incarcate ?i citite
gratuit pe situl sau : www.paulgoma.free).
Paul Goma a fost membru al Uniunii Scriitorilor din Romania dar,
in urma actiunilor sale politice protestatare, in Romania
nazional-comunista, ceau?ista, Consiliul acelei Uniuni,
printre membrii caruia se afla ?i Nicolae Manolescu, a votat, la
cererea „conducerii superioare de partid“, cum se zicea pe atunci,
excluderea lui Paul Goma din Uniune ?i au blamat publicarea in strainatate
a primului roman al lui Paul Goma, Ostinato, interzis in Romania
de catre cenzura de partid ?i de stat.
Acuzatul este Paul Goma, nu prima data tratat cu epitetul, deloc
ornant, de antisemit de catre diferiti pseudo-experti, act care
acopera nu doar o intentie calomnioasa, fiindca nu
a fost insotita niciodata de administrarea de probe,
ci ?i o intentie distructiva, dat fiind potentialul caracter penal
al acestei acuzatii, de cind a fost instituita Comisia Wiesel,
a fost publicat un zis Raport ?i au fost votate ordonante de urgenta,
(O. de U. a Guvernului, nr. 31/2002) prost redactate ?i fara
temei de urgenta, (cum scrie expertul Gabriel Andrescu), paragrafe
de lege ce permit pedepsirea grava a celor vinovati de afirmatii
sau acte antisemite sau/?i de discriminare rasiala, in public.
Deci, daca scriitorul Paul Goma va fi dovedit ca autor al unor
afirmatii "antisemite" publice, incitatoare la ura de
rasa, el este integral responsabil ?i poate fi pedepsit in
conformitate cu legea romana.
Problema este ca, pina acum, nimeni dintre cei care
s-au declarat sau au insinuat ca ar fi lezati, nu a vrut sa
recurga la lege, iar diver?ii acuzatori laterali se limiteaza
la citarea numelui lui Goma in presa ?i intr-un altfel
de context, calomniator ?i acuzator, facand referinte la
un text care, dupa opinia noastra, este un discurs coerent
moral ?i istoric, analitic ?i argumentat, semnat de Paul Goma. Pe care
autorul ?i-l asuma fara ca nimeni sa fi facut
pina acum o analiza istorica a argumentatiei,
?i mai ales sa se indice clar, a?a cum o face Paul Goma, care sunt
de fapt destinatarii criticii sale, motivatiile lor probabile, ?i actantii
faptelor la care se refera Goma. Dupa intelegerea
mea, ei erau sau sunt membrii „elitei coloniale“ (formula o
iau de la Ion Varlam) ?i post coloniale sovietice, o minoritate dintr-o
minoritate, pentru mine deloc coerenta ?i mono-etnica, care
au participat, initiat ?i executat, ?i mai ales continua sa
execute, unul din procesele cele mai destructive la care a fost supusa
intreaga comunitate a cetatenilor Romaniei, cu exceptia
acestei elite de putere, care a fost mai degraba, ?i pe lungi perioade
istorice, beneficiara ?i nu victima.
Supravietuitorii acestei elite coloniale ca ?i descendentii reali sau
delegati ai acesteia se afla din nou, de la 1990 la putere in Romania.
O parte s-a orientat spre alta metropola coloniala,
la Vest de Romania, alta parte a ramas fidela
vechilor stapini, suzeranim uzurpatori ai statalitatii
?i independentei Romaniei.
Membrii ambelor fragmente, temporar divergente, atacati de Goma, cu argumente,
dar ?i de altii, cu un discurs mai putin percutant insa,
membrii ai vechii ?i noii elitei coloniale incearca sa-?i
adjudece o noua baza vasala, de data asta electorala,
data fiind modificarea sistemului politic vizibil - nu si a celui
real -- devenit pseudo-democratic, bazat pe un electoralism fatarnic.
Si, mai ales incearca sa se insinueze, pe baza unei
presupuse solidaritatii ?i apartenente etnice, in rindurile
comunitatilor din care s-au desprins in 1945, dezavuindu-?i
stramo?ii, parintii, Legea acestora.
Ace?tia sunt du?manii lui Paul Goma, tintele pamfletelor sale mai vechi
sau mai noi. Nicidecum comunitatea evreiasca, care pare sa
se gaseasca, prin presupu?ii sai reprezentantii (??)
sai, implicata in acest caz nou de manipulare a opiniei
publice.
Ne aflam in fata efectelor tarzii ale unei activitati
de "monitorizare" a publicisticii lui Paul Goma. O activitate
care s-a intensificat o data cu revenirea obsedanta, dar nu obsesiva,
a autorului -- moralist asupra acelora?i fenomene pe care societatea romaneasca
nu are puterea sa le nege, sa le resoarba, nu este
lasata sa le trateze radical, de care nu apuca
sa se
vindece.
De aceea credem ca putem cere lamurirea opiniei publice
pe trei cai.
1. Prin ie?irea din anonimatul protector al noilor acuzatori.
Cine sunt membrii „Comunitatii Evreie?ti din Romania",
care au protestat pe linga Consiliul Director al Uniunii
Scriitorilor din Romania? Nu cumva aceste persoane se prevaleaza
de presupusa lor reprezentativitate comunitara etnoreligioasa,
fiind in fapt fo?ti membri sau descendenti ai elitei coloniale??
Informatiile noastre, obtinute prin cercetarea directa a sitului
comunitar care poarta acest nume, ne indemna sa ne
punem aceasta intrebare, intrucit pina
la 5 septembrie 2005, acesta, consultabil la adresa :
http://www.romanianjewish.org/ro/sponsori.html
nu dadea seama de nici un protest public ?i de nici o intentie
de actiune. In afara prezentei duble a unui articol semnat de Andrei Oi?teanu,
extras din Revista "22", nr. 777, 25-31 ianuarie, 2005, p.9,
in care numele lui Paul Goma
este pomenit. Iata in ce termeni :
" Un caz insolit este cartea lui Paul Goma, Saptamina rosie
(28 iunie - 3 iulie 1940) sau Basarabia si evreii (Editura Vremea XXI,
Bucuresti, 2004), care iese practic din orice tipologie. Goma nu se multume?te
sa fie, ca altii, negationist. El admite Holocaustul din Romania,
dar il motiveaza, il justifica. O teorie atit de aberanta
incit nici macar nu este pedepsita de lege."
Precizam ca interpretarea rezumativa de mai sus nu
corespunde nici literei ?i nici spiritului cartii lui Paul Goma.
Cititorii care pot sunt invitati sa verifice.
Textul este accesibil pe Internet ?i a fost imprimat in mai multe
editii. Actualitatea, despre care scriem aici, nu este inca
reflectata. Dar aceasta defazare a informatiei pe situl
comunitar poate fi efectul nu al neglijentei sau tacerii „vinovate“
a conducerii asociatiei comunitare ci doar lipsa unui webmaster. Doar
daca nu este vorba, de fapt, de lipsa argumentelor in
replica, ca in celebra balada a lui M. R. Paraschivescu,
dedicata lui Terente. ?i totusi, nu Comunitatea era prima demna
sa afle de protestul conducerii sale, in masura in
care era agresata in calitatea sa colectiva, de comunitate?
De ce, in acest caz, s-a preferat actiunea de protest piezi?a?
Retinem ca Paul Goma este o tinta mai veche a dezinformarilor
de tot soiul, ?i ne amintim ca Securitatea, ca sa-i devalorizeze
actiunea politica din anii 1970-1977, incercase sa-l
blameze in ochii unor xenofobi reziduali, din
strainatate, - proba mea se afla in presa canadiana
romaneasca, "acuzindu-l" ca este evreu.
Deci ca serve?te, chipurile, prin statutul sau, daca
nu prin actiunea sa, interese straine.
Am citit articole din presa exilului, care reproduceau articole ale comunistului
grec refugiat in Romania, Dimos Rendis, agent executant, extrase
chipurile din presa greaca sau chiar din Romania literara,
sub semnaturi modificate, adaptate contextului diferit, dar produse de
serviciul D (dezinformare) al Securitatii. Acum probele exista.
2. Pe calea juridica.
Daca s-ar fi depus o plangere penala sau civila
contra „antisemitului notoriu“ care pare sa fi devenit
Paul Goma in ochii unora, cititorii ?i mai ales necititorii sai,
cum ii nume?te autorul, am fi avut ocazia sa putem urmari
o dezbatere
de fond, in masura in care forurile academice, unele
timorate de interdictia care pare sa planeze asupra subiectului
istoric, nu mai au curajul sa abordeze frontal chestiune relatiei
dintre puterea coloniala sovietica si reprezentantii sai
in Romania de dupa 1945.
Pentru ca, inca o data, despre asta este vorba
in unele din romanele, eseurile istorice ?i pamfletele lui Paul
Goma, oricat s-ar stradui unii sa-i denatureze opera
?i intentiile.
Pacat ca in loc sa-?i desfa?oare cursul
intr-un faga? normal, o dezbatere de importanta celei pe care o
propune societatii romane?ti Paul Goma, risca sa
se orienteze spre un teren juridic. Nu acesta ar fi terenul sau
cel bun ?i precizam ca nu asta este optiunea noastra,
ca intelectual ?i ziarist.
Am impins insa aici discutia spre formalismul juridic,
prin reducerea la absurd, pentru a incerca sa ajutam
la ie?irea din situatia stagnanta, la depa?irea minciunilor
pioase, atit cu privire la participarea unor cetateni romani
de origine evrei, cit ?i a unor cetateni romani de
orice alta origina etnica, mai ales romaneasca,
la instaurarea regimurilor comuniste criminale
de dupa 1945. Cu toate consecintele pentru destinul individual
?i colectiv.
Se va vedea poate astfel, odata ajun?i pe taramul
juridic, ca avem de-a face cu opinii ?i nu cu delicte. Iar asta
va permite o mai clara delimitare a opiniilor de delicte. Delictele
de opinie nu exista intr-un stat democratic, cum se pretinde
ca este sau ca va re-deveni, in fine, Romania.
3. Prin lectura simpla ?i directa a operei lui Paul Goma.
Cum scriam mai sus, activitatea de monitorizare a operei lui Goma este
legitima ?i chiar necesara. Pentru cultura romaneasca,
pentru Goma ?i nu impotriva scriitorului Goma. Cei care il
pindesc pe la colturi, nu sunt neaparat
prietenii culturii romane, de?i pretind ca o apara
de xenofobia monomaniaca, care se nume?te "antisemitism",
formula nu tocmai fericita, dar pe care o mai folosim uneori
in lipsa alteia.
Monitorizarea este insa o actiune mecanica de fi?are,
derivata din practicile politiei politice in secolele trecute,
la noi dar ?i in alte tari dezvoltate. O practica
agentiile de presa, spionii, consilierii de presa ai ambasadelor,
agentii de influenta, organizatiile de toate tipurile in
zona lor de actiune, partidele ?i oamenii politici, guvernele, serviciile
secrete interne ?i externe.
Intre monitorizare ?i analiza politica este toata
diferenta dintre memoria mecanica ?i inteligenta.
Este probabil ca furtuna pe care incearca sa
o i?te in Romania ni?te persoane fara identitate,
tine de mecanica ?i nu de inteligenta. Ca ziarist sunt obligat
sa fiu suspicios fata de actiunile anonime colective.
In Franta, unde acum mai bine de un deceniu mi?cari mecanice similare
au inceput, in numele, mereu, ale unor organizatii comunitare
pseudoreprezentative, reactii calme ?i inteligente din partea unor lideri
reali, cum ar fi sociologul francez Edgar Morin, au inceput sa
critice declaratiile iresponsabile ale acelor membrii ai comunitatii
evreie?ti din Franta, care,
indentificindu-se cu interesele aparente ale statului Israel, incita
la xenofobie inventind xenofobi ?i induc mi?cari de reflux
?i reflex identitar, de emigrare, din Franta xenofoba ?i periculoasa,
spre aceasta tara. Cauzele acestor actiuni sunt comune,
de?i se desfa?oara in conditii evident diferite. Nu
intram acum in amanunte. Nu afirmam ca
xenofobia nu exista, doar ca ea nu trebuie gasita
acolo unde nu exista.
Horia Garbea, pre?edintele Asociatiei scriitorilor din Bucure?ti,
o filiala a Uniunii, se refera la autorii "parei"
adresata Uniunii printr-un "Ei", bizar pronume colectiv
impersonal. Cine sunt ace?tia? cei care ?tiu mai bine?
Decit cine? Decit Horea Garbea, care la ora declaratiilor
parea ca inca nu citise textul?
Mai apoi, nu este nici pe departe dovedit ca membrii Comunitatii
- ca organizatie probabila la care se face aluzie - ar fi in
mod coerent definiti prin o caracteristrica la care Paul Goma ar
fi facut referinta in mod jignitor sau discriminatoriu,
prin scrisul sau. Religios sau etnic, comunitatea nu reprezinta
decit pe membri sai reali, nu ?i pe cei ipotetici, Adica
pe aceia care cotizeaza, o sustin deci direct, financiar sau altfel,
sau beneficiaza de serviciile ei.
Nu exista in Romania un partid al evreilor, ceea ce
dovede?te indirect ca definitia ob?tei este probabil mai greu de
obtinut decat in cazul ungurilor, care au un partid etnic
acceptat, omologat politic, de?i contestat chiar din interior.
Cred ca este vorba de o provocare, ?i aceasta provocare
nu este aceea de a publica un fragment de jurnal semnat de Paul Goma in
Viata Romaneasca, publictie de tiraj oricum confidential.
Liviu Ioan Stoiciu este un redactor normal care nu i?i permite sa-l
cenzureze pe Paul Goma, ?i desigur ca pe nici un alt confrate scriitor.
De ce ar face-o? Responsabilitatea scrisului este individuala ?i
marcata prin semnatura.
Reactia Consiliului Director al Uniunii este una de auto-protectie, totu?i
nu foarte inteligenta. Comunicatul sau era inutil pina
cind partile implicate nu sau putut intilni ?i
explica, daca ceva era de explicat. Faptul ca a fost totu?i
emis, ma face sa cred ca s-au exersat ?antaje sau
presiuni. Din partea cui ?i cu ce scop? Gardianul lanseaza ni?te
ipoteze. Nu le putem verifica de la Paris.
?tim insa, fiindca se vede ?i de aici, ca ziarul
Gardianul a incercat ?i continua sa incerce
sa dramatizeze la maximum situatia, in a?a fel incit,
pana la urma, dezbaterea chestiunii de la care s-a pornit,
Jurnalul lui Goma, este
uitata. Nu ?i de noi.
Natura disputei ierarhice dintre Consiliul Director al Uniunii scriitorilor
?i redactia revistei Viata Romaneasca este de natura privata.
Nu trebuia facuta publica. Cine avea interesul sa
o faca, totu?i?
Disputa dintre Comunitatea evreiasca ?i Paul Goma nu exista,
fiindca Paul Goma nu s-a adresat acesteia, nu o incrimineaza
in niciun fel. De altfel, pina acum, Comunitatea tot
nu s-a manifestat public ?i nu s-a sesizat ca atare.
Disputa intre conducerea actuala a Uniunii ?i scriitorul
Paul Goma nu exista inca decit potential, in
masura in care se va dovedi ca aceasta ar fi emis,
in nume colectiv, afirmatia calomnioasa ca Paul Goma
ar fi antisemit.
Restul este o afacere privata.
?i acum sa revenim la esenta. Este sau nu este Paul Goma
un antisemit?
?i aici opiniile difera. Poate fi corect analizata opinia
care sustine ca ar fi un antisemit, doar daca se va ?tii
cine sunt purtatorii acesteia.
Paul Goma insu?i face lista acestora de citeva ori.
(ht t p: / /www. proc es ulc omunismului . c om/mart uri i / f onduri
/ pgoma/default.asp.htm)
Se va vedea cu u?urinta ca, daca nu toti, majoritatea
vectorilor acestei opinii sunt ziari?ti, comentatori politici, cercetatori
specializati, fo?ti membri ai organizatiilor politice nazional-comuniste
de dinainte de 1989 (UTC ?i PCR), fii unor nomenclaturi?ti, ei in?i?i
fo?ti nomenclaturi?ti.
Ceea ce explica, poate, scarba tenace pe care i-o provoaca
lui Paul Goma.
Dar care explica, poate, viscerala alianta transfrontaliera
a acestui grup minoritar, minoritar intr-o minoritate, solidaritatea
clanica ?i de clasa. Aceasta solidaritate clanica
este pana la un punct normala, caci uneori
persoanele atacate de Paul Goma sunt parintii celor care azi semneaza
studii ?i produc anonime denunturi.
?i fiindca nu se pot solidariza public cu istoria clanurilor carora
le-au apartinut, comunismul nu mai e la moda in aceste cercuri,
i?i deviaza atacul pe linia unei coeziuni secundare, candva
sursa de pericole, cand comunismul nazional devenise anti-sionist.
Fosta lor apartenenta la un clan de putere, al „revolutionarilor
profesioni?ti“, in fapt agenti ai puterii neo-coloniale sovietice,
ramane in umbra. Ateismul militant al celor
care, din generatia parintilor, au aderat la comunismul internationalist,
a fost inlocuit la unii cu „religia drepturilor omului",
marfa de import globalista, la altii cu nationalisme ?i
etnocentrisme furibunde.
Precizez, fiindca nu vreau sa dau ocazia unor confuzii,
nu "drepturile omului" ma deranjeaza, ci transformarea
acestora in ideologie ?i folosirea lor ca masca.
Adaptarea pentru a ramane la putere, pentru a avea acces
la privilegii, era necesara.
Dar incercarea lor de a insinua, obsesiv ?i fara argumente,
ca mania lui Paul Goma se indreapta impotriva
lor, a grupului din care au facut parte parintii lor, fiindca
ar fi "evrei", este sortita e?ecului. Paul Goma ataca
pe criterii morale ?i politice un grupuscul care formeaza o categorie
ambigua, vizibila nu ?i imprevizibila. Acum ea s-a
reciclat oportun. Este categoria neo-liberalilor de stanga care,
in urma unei dramatice crize de identitate, se intorc spre
nationalismul identitar ?i protector, atat de abhorat ... la altii.
Pe tava purtand capul unor victime expiatorii, acest microgrup
bate de o vreme la poarta Comunitatii pentru a fi primit, probabil
pentru „a rascumpara", de se va putea, pacatele
parintilor care s-au lepadat de legea strabuna,
au creat ?i sustinut regimuri politice criminogene, cele comuniste, nazionalcomuniste
si post-comuniste, ale caror victime au fost toti cetatenii
Romaniei, indiferent de nationalitate.
Spera astfel sa fie iertati de aceia de care s-au lepadat,
actionand in numele unor pseudo-valori sociale utopice, "revolutionare",
resentimentare, transetnice, trans-comunitare, pana la urma
trans-umane.
Doar ca victima expiatorie nu se lasa jertfita pe
acest altar al reconcilierii altora ?i nu vrea sa cautioneze un
pseudo-reviriment moral sau comunitar, instrumentat pentru evitarea judecatii
morale, de al carui ascuti? nimeni nu scapa, acum sau apoi.
Cat membrii supravietuitori ai elitei coloniale sunt inca
la putere, direct sau prin delegati, grupusculul spera sa
fie primit in raiul protector al Comunitati ?i sa
fi iertat. Nu poate fi impiedicat sa incerce, dar nu
poate fi lasat sa o faca fara ca manevra
dilatorie sa fi demascata.
Paris, miercuri 7 septembrie 2005
|
